Baruh 3

1Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat şi duhul cel necăjit strigă către Tine.

2Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea Ta.

3Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără încetare.

4Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele.

5Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-Ți aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta.

6Că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pe Tine, Doamne,

7Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău şi să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinţilor noştri, care au păcătuit înaintea Ta.

8Iată, noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară şi spre blestem, şi spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăţilor părinţilor noştri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.

9Auzi, Israele, poruncile vieţii şi ia în urechi a cunoaşte înţelepciunea.

10Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în pământ străin.

11Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuinţa morţilor.

12Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.

13În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.

14Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea!

15Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile ei?

16Unde sunt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele pământului?

17Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit?

18Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?

19S-au stins, şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor.

20Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea ştiinţei n-au cunoscut.

21Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor.

22Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.

23Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici neguţătorii Madianului şi ai Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.

24O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cât de întins locul stăpânirii Lui!

25Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!

26Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.

27Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;

28Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.

29Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori?

30Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat?

31Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei;

32Ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veşnicie şi l-a umplut de dobitoace.

33El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur.

34Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc.

35Chematu-le-a, şi ele au răspuns: «Iată-ne!». Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.

36Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.

37Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacov, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul.

38După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.