Biblia sinodală · 16 de versete
1Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale; ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5Nu vă uitaţi că sunt negricioasă, că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7Dacă nu ştii unde, tu, cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ţi mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi între cercei, şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15Cât de frumos eşti, dragul meu! Şi cât de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat;
16Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.