Biblia sinodală · 14 de versete
1Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, faţa să ţi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
3Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
4Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban ce priveşte spre Damasc.
6Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ţi-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
7Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare prin drăgălăşia ta, iubito!
8Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
9În finic eu m-aş sui – ziceam – şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale, ca mirosul de mere.
10Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
11Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
12Hai, iubitul meu, la câmp, hai la ţară să petrecem!
13Mâine hai la vie să vedem dacă a dat viţa de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo îţi voi da dezmierdările mele.
14Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.