Biblia sinodală · 31 de versete
1Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac.
2Nisipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului, cine le va număra?
3Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?
4Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea minţii este din veac.
5Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice.
6Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte?
7Unul este înţelept, înfricoşător foarte, Domnul, Cel care şade pe scaunul Său.
8El a zidit-o şi a văzut-o, şi a numărat-o, şi a revărsat-o peste toate lucrările Sale.
9Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, şi a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
10Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie.
11Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile.
12Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile iubirii.
13Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după chibzuinţa Sa.
14Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează.
15Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale.
16Casa lor o va umple de ce poftesc ei, şi cămările lor de roadele ei.
17Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.
18El a văzut-o şi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
19Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
20Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la acela abate mânia.
21Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.
22Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
23Până la o vreme îşi va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioşi vor grăi cuminţenia lui.
24În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.
25Pofteşti înţelepciune? Ține poruncile, şi Domnul îţi va da-o ţie.
26Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea.
27Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
28Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte.
29Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău.
30Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi,
31Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug.