Biblia sinodală · 29 de versete
1Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire.
2Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor.
3Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.
4De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?
5Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
6De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
7Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.
8Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
9Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepţeşte va grăi.
10Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a înmulţit înţelepciunea.
11Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este înţelegerea mea.
12De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin acestea.
13Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
14Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
15Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
17Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul;
18Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
20Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
21Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele.
22Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
23Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
24Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
25Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
26Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
28Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
29Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?