Biblia sinodală · 28 de versete
1O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
2Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi poate încă mânca!
3O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
4Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut răbdarea.
5Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
6Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
7Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuinţa morţilor socoteală pentru ani.
8Fii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor.
9Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocară.
10Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
11Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
12Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi osebi.
13Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem, în pieire.
14Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoşilor se va stinge.
15Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
16Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
17Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
18Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înţelepciunea sa.
19Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu toate tuturor plac cu adevărat.
20Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea conducătorului şi a celui puternic;
21De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de popor, pentru fărădelege;
22De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti, pentru furtişag;
23Şi de adevărul lui Dumnezeu şi făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi;
24De ponosul luării şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină;
25De căutarea la femeia desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii;
26De luarea părţii şi a darului şi de căutarea la femeia cu bărbat;
27De căutarea la slujnica ta şi de şederea pe aşternutul ei;
28De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa după ce vei da.