Biblia sinodală · 38 de versete
1Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului.
2Soarele în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
3Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta?
4Cuptorul arde pentru lucrurile făuririi, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii.
5Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii.
6Mare este Domnul Cel care l-a făcut, şi cu porunca Lui grăbeşte mergerea.
7Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
8Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit.
9Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând.
10Cort taberelor întru înălţime, întru tăria cerului strălucind.
11Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului.
12După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor şi nu obosesc în străjile lor.
13Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa.
14A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el.
15Cu porunca Lui a grăbit zăpada şi grăbeşte fulgerele după judecata Sa.
16Pentru aceea se deschid vistieriile şi norii zboară ca păsările.
17Cu slava Sa întăreşte norii şi sfărâmă pietrele grindinei
18Şi de privirea Lui se vor cutremura munţii.
19Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul,
20Şi viforul de la miazănoapte şi volbura vântului;
21Presară zăpada ca păsările ce zboară şi cum poposeşte lăcusta, aşa este pogorârea ei.
22De frumuseţea albinei ei se va mira ochiul şi de viscolul ei se va spăimânta inima.
23Şi bruma ca sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheaţă, se face ca vârfurile de ţepuşă.
24Vânt rece va sufla de la miazănoapte şi va îngheţa apa toată, adunarea apei va acoperi şi se va îmbrăca apa ca şi cu o platoşă.
25Puterea Domnului va mânca munţii şi va arde pustiul şi va stinge verdeaţa ca focul.
26Leac repede este norul; roua după arşiţă dă viaţă.
27Cuvântul Său a făcut să înceteze marea şi a sădit în ea insule.
28Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei şi istorisirile lor ne umplu de uimire.
29Şi acolo sunt lucruri de necrezut şi minunate, tot felul de animale şi de vieţuitoare de mare.
30Prin El toate ajung la ţelul lor şi în cuvântul Lui s-au aşezat toate.
31Am putea spune multe, fără să terminăm; într-un cuvânt El este toate.
32Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale.
33De temut este Domnul şi mare foarte şi minunată este puterea Lui.
34Slăvind pe Domnul, înălţaţi-L cât veţi putea, pentru că va prisosi încă.
35Şi înălţindu-L pe El, întăriţi-vă şi nu vă osteniţi, pentru că nu veţi ajunge.
36Cine L-a văzut pe El şi va povesti? Şi cine-L slăveşte pe El, precum este?
37Multe şi mai mari decât acestea sunt ascunse; că puţine am văzut din lucrurile Lui.
38Că toate le-a făcut Domnul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune.