Biblia sinodală · 39 de versete
1Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel cu două limbi.
2Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios.
3Altfel, frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei pierde şi vei rămâne ca un lemn uscat.
4Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi va face bucurie vrăjmaşilor.
5Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.
6Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
7Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.
8Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.
9Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara ta.
10Şi este prieten soţ de masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
11Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni.
12Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde.
13Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
14Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.
15Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui.
16Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
17Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele lui.
18Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune.
19Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune.
20Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei.
21Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui în ea.
22Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
23Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată.
24Ascultă, fiule, şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu.
25Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău.
26Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei.
27Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei.
28Cearcă-o şi o caută şi ţi se va arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi.
29Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie.
30Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire.
31Că podoabă de aur este în ea şi legăturile ei fire de iachint.
32Ca şi cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune.
33De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
34De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi.
35Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte.
36Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la tine.
37De vei vedea înţelept, intră la el şi pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău.
38Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea Lui pururea să gândeşti.
39El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii tale se va da ţie.