Biblia sinodală · 23 de versete
1«În anul al şaptelea vei face iertare.
2Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău.
3De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi.
4Numai aşa nu va fi sărac printre voi; că te va binecuvânta Domnul în pământul acela pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire, ca să-l ai moştenire,
5Dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi te vei sili să plineşti toate poruncile acestea, pe care ţi le spun eu astăzi.
6Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum i-a grăit şi vei da împrumut altor popoare, iar tu nu vei lua împrumut; şi vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine.
7Iar de va fi la tine sărac vreunul din fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale de pe pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi învârtoşezi inima, nici să-ţi închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac;
8Ci să-i deschizi mâna ta şi să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui şi cu lipsa ce suferă.
9Păzeşte-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit şi să zici: Se apropie anul al şaptelea, anul iertării; şi să nu se facă din pricina aceasta ochiul tău nemilostiv către fratele tău cel sărac şi să-l treci cu vederea; că acela va striga împotriva ta către Domnul şi va fi asupra ta păcat mare.
10Dă-i, dă-i şi împrumuturi câte-ţi va cere şi cât îi va trebui, şi când îi vei da, să nu se întristeze inima ta, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile tale şi în toate câte se vor lucra de mâinile tale.
11Căci nu va lipsi sărac din pământul tău; de aceea îţi şi poruncesc eu: Deschide mâna ta fratelui tău, săracului tău şi celui lipsit din pământul tău.
12De ţi se va vinde ţie fratele tău, evreu sau evreică, şase ani să fie rob la tine, iar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine, slobod.
13Iar când îi vei da drumul ca să fie slobod, să nu-i dai drumul cu mâinile goale;
14Ci înzestrează-l din turmele tale, din aria ta, de la teascul tău; dă-i şi lui din cele cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
15Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi te-a izbăvit Domnul Dumnezeul tău. Iată pentru ce îţi poruncesc acestea astăzi.
16Iar dacă acela îţi va zice: Nu mă duc de la tine, pentru că te iubesc pe tine şi casa ta, şi deci îi este bine la tine,
17Să iei sula şi să-i găureşti urechea lui de uşor, şi îţi va fi rob pe vecie. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.
18Să nu socoteşti o greutate pentru tine când va trebui să-i dai drumul de la tine ca să fie slobod, căci în şase ani ţi-a muncit de două ori cât plata unui străin şi te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate câte vei face.
19Tot întâiul născut de parte bărbătească, ce se va naşte din vitele tale cele mari şi din vitele mărunte ale tale, să-l închini Domnului Dumnezeului tău. Să nu lucrezi cu boul tău întâi-născut şi să nu tunzi pe întâiul născut din vitele tale mărunte.
20Înaintea Domnului Dumnezeului tău să mănânci acestea în fiecare an, tu şi familia ta, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
21Dar dacă va avea vreo meteahnă, şchiopătare, sau orbire, sau altă meteahnă oarecare, să nu-l aduci jertfă Domnului Dumnezeului tău,
22Ci să-l mănânci în cetăţile tale; atât cel necurat cât şi cel curat pot să mănânce din el, cum mănâncă o căprioară sau un cerb.
23Numai sângele lui să nu-l mănânci, ci să-l verşi jos, ca apa».