Biblia sinodală · 25 de versete
1«Scopitul şi famenul să nu intre în obştea Domnului.
2Fiul femeii desfrânate să nu intre în obştea Domnului.
3Amonitul şi Moabitul să nu intre în obştea Domnului; nici al zecelea neam al lor în veci să nu intre în obştea Domnului,
4Pentru că nu v-au întâmpinat cu pâine şi cu apă în cale, când veneaţi din Egipt, şi pentru că ei au plătit împotriva ta pe Valaam, fiul lui Beor, din Petorul Mesopotamiei, ca să vă blesteme.
5Dar Domnul Dumnezeul tău n-a voit să asculte pe Valaam şi a prefăcut Domnul Dumnezeul tău blestemul lui în binecuvântare pentru tine, pentru că Domnul Dumnezeul tău te iubeşte.
6Să nu le doreşti pace şi fericire în toate zilele tale, în veci.
7Să nu-ţi fie scârbă de edomit căci acesta îţi este frate. Să nu-ţi fie scârbă de egiptean, că ai fost străin în pământul lui.
8Copiii ce se vor naşte acestora în al treilea neam pot intra în obştea Domnului.
9Când vei ieşi cu război asupra duşmanilor tăi, fereşte-te de tot ce este rău.
10De va fi careva din ai tăi necurat de ceea ce i s-a întâmplat noaptea, acela să iasă afară din tabără şi să nu intre în tabără,
11Ci, după ce se va face seară, să-şi spele trupul cu apă şi după asfinţitul soarelui să intre în tabără.
12Să ai afară din tabără loc şi acolo să ieşi afară.
13Afară de uneltele tale, să mai ai şi o lopată şi, când vei vrea să ieşi cu scaunul afară din tabără, să sapi o groapă şi apoi să îngropi cu ea necurăţeniile tale;
14Că Domnul Dumnezeul tău umblă prin tabăra ta, ca să te izbăvească şi să-ţi dea pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale; de aceea tabăra ta să fie sfântă, ca să nu vadă El la tine ceva de ruşine şi să Se depărteze de la tine.
15Să nu dai pe rob în mâinile stăpânului său, când acela va fugi de la Stăpânul său la tine;
16Lasă-l să trăiască la tine, lasă-l să locuiască în mijlocul vostru, în locul ce-şi va alege, în una din cetăţile tale unde-i va place; dar să nu-l strâmtorezi.
17Să nu fie desfrânată din fiicele lui Israel, nici desfrânat din fiii lui Israel.
18Câştigul de la desfrânată şi preţul de pe câine să nu-l duci în casa Domnului Dumnezeului tău pentru împlinirea oricărei făgăduinţe, căci şi unul şi altul sunt urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.
19Să nu dai cu camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se pot da cu camătă.
20Celui de alt neam să-i dai cu camătă; iar fratelui tău să nu-i dai cu camătă, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate câte se fac de mâinile tale în pământul în care mergi ca să-l iei în stăpânire.
21De vei da făgăduinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii a o împlini, căci Domnul Dumnezeul tău o va cere de la tine şi păcat vei avea asupra ta.
22Iar de n-ai dat făgăduinţă, nu va fi păcat asupra ta.
23Ceea ce a ieşit din gura ta să păzeşti şi să împlineşti făgăduinţa pe care tu ai făcut-o de bună voie Domnului Dumnezeului tău, şi de care ai grăit cu gura ta.
24De vei intra în via aproapelui tău, poţi să mănânci poamă până ce te vei sătura, dar în panerul tău să nu pui.
25Şi când vei intra în grâul aproapelui tău, rupe spice cu mâinile tale, iar secera să n-o pui în ogorul aproapelui tău».