Deuteronomul 5

1În vremea aceea a chemat Moise tot Israelul şi le-a zis: «Ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care le voi rosti eu astăzi în auzul urechilor voastre: învăţaţi-le şi siliţi-vă să le pliniţi.

2Domnul Dumnezeul vostru a încheiat cu voi legământ în Horeb.

3Legământul acesta nu l-a încheiat Domnul cu părinţii noştri, ci cu noi, cei ce suntem astăzi cu toţii vii aici.

4Faţă către faţă a grăit Domnul cu voi din mijlocul focului de pe munte;

5Iar eu am stat în vremea aceea între Domnul şi între voi, ca să vă spun Cuvântul Domnului, căci voi v-aţi temut de foc şi nu v-aţi suit în munte, – și a zis Domnul:

6«Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei.

7Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ.

9Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc.

10Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

11Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în deşert.

12Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.

13Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;

14Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.

15Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt şi de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

16Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie.

17Să nu ucizi!

18Să nu fii desfrânat!

19Să nu furi!

20Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău!

21Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!

22Cuvintele acestea le-a grăit Domnul către toată adunarea voastră, pe munte, din mijlocul focului, al norului, al întunericului şi al furtunii, cu glas de tunet şi altceva n-a mai grăit şi le-a scris pe două lespezi de piatră şi mi le-a dat mie.

23Şi când aţi auzit glasul din mijlocul întunericului şi muntele ardea, v-aţi apropiat de mine toate căpeteniile seminţiilor voastre cu bătrânii voştri

24Şi aţi zis: Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava Sa şi măreţia Sa şi glasul Lui l-am auzit din mijlocul focului. Astăzi am văzut că Dumnezeu grăieşte cu omul şi acesta rămâne viu.

25Şi de ce să murim noi? Că focul acesta ne va mistui şi de vom mai auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru vom muri.

26Căci este oare vreun om care să audă glasul Dumnezeului celui viu grăind din mijlocul focului, cum am auzit noi, şi să rămână viu?

27Apropie-te dar tu şi ascultă toate câte-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru şi apoi ne vei spune tu nouă toate câte-ţi va grăi Domnul Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.

28Iar Domnul a auzit cuvintele voastre, cum grăiaţi cu mine, şi mi-a zis Domnul: Am auzit cuvintele poporului acestuia, pe care le-au grăit către tine, şi tot ce-au grăit este bine.

29O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în veci!

30Du-te şi le spune: Întoarceţi-vă în corturile voastre!

31Iar tu rămâi aici cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, hotărârile şi legile ce trebuie să-i înveţi ca să le păzească în pământul acela, pe care li-l dau Eu în stăpânire.

32Şi să le zici: Vedeţi, să vă purtaţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru şi să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga!

33Să umblaţi pe calea aceea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să fiţi vii şi să vă fie bine şi să trăiţi vreme multă în pământul acela pe care îl veţi lua în stăpânire».