Epistola lui Ieremia 1

1Din cauza păcatelor cu care aţi păcătuit înaintea lui Dumnezeu, veţi fi duşi robi în Babilon de Nabucodonosor, regele Babilonului.

2Şi după ce veţi intra în Babilon, veţi rămâne acolo ani mulţi şi pentru mult timp, până la al şaptelea neam; iar după aceea vă voi scoate în pace de acolo.

3Şi veţi vedea în Babilon dumnezei de argint şi de aur şi de lemn, purtaţi pe umeri şi care insuflă teamă neamurilor.

4Păziţi-vă! Nu vă asemănaţi cu cei de alt neam şi teama să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei,

5Când veţi vedea mulţime dinaintea şi dinapoia lor, închinându-li-se. Ziceţi mai degrabă în inima voastră: Ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!

6Căci îngerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grijă de viaţa voastră.

7Că limba lor este netezită de un meşter şi ei sunt îmbrăcaţi cu aur şi cu argint şi sunt minciună şi nu pot să vorbească.

8Şi ca pentru o fecioară iubitoare de podoabe iau aur şi din el fac cununi, pentru capetele dumnezeilor lor.

9Uneori chiar preoţii iau de la dumnezeii lor aur şi argint şi-l cheltuiesc pentru ei înşişi. Ba chiar fac daruri din el şi desfrânatelor, în casele de desfrâu.

10Şi-i împodobesc cu veşminte, ca pe nişte oameni, pe aceşti dumnezei de argint, de aur şi de lemn; însă ei nu se pot apăra nici de rugină, nici de viermi,

11Cu toată haina de purpură pe care le-o pun. Le şterg chipurile, din pricina prafului din templu care se aşază gros pe ei.

12Unul ţine un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea să ucidă pe cel care l-ar jigni;

13Altul ţine în dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea să se războiască şi să se apere de hoţi.

14Prin aceasta se vede lămurit că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei.

15Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot aşa este şi cu dumnezeii lor, pe care îi aşază în temple.

16Ochii lor sunt plini de praful ridicat de picioarele celor ce intră.

17Şi precum se închid din toate părţile porţile (*temniţei*) în urma unui om care a hulit pe rege şi care va fi dus la moarte, tot aşa şi preoţii întăresc templele acestor dumnezei cu porţi, zăvoare şi bare, de teamă ca ei să nu fie furaţi de hoţi.

18Ei aprind lumini, şi încă mai multe decât pentru ei înşişi; aceşti dumnezei nu sunt în stare să vadă măcar una singură din ele.

19Ca şi despre o grindă a templului, se zice că lăuntrul lor este ros de viermii care ies din pământ, şi îi mănâncă pe ei şi veşmintele de pe ei, şi ei nu simt.

20Faţa lor este înnegrită de fumul care se ridică din templu.

21Pe trupul lor şi pe capul lor zboară liliecii, rândunelele şi alte păsări; sar chiar şi pisici.

22După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei!

23Aurul cu care sunt îmbrăcaţi este numai pentru frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai străluceşte. Când au fast turnaţi, ei n-au simţit nimic.

24Ei au fost cumpăraţi cu preţ mare, deşi în ei nu este suflare de viaţă.

25Neavând picioare, sunt purtaţi pe umeri, arătând neputinţa lor ruşinoasă oamenilor. Slujitorii lor sunt de asemenea ruşinaţi, căci cu ajutorul lor se ridică dumnezeii lor dacă ei cad la pământ.

26Dacă îi pune cineva în picioare, ei nu se pot mişca singuri; dacă se apleacă, ei nu se pot îndrepta; ci ca unor morţi li se pun daruri înainte.

27Preoţii vând, în folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sărează o parte, fără a împărţi ceva săracului şi neputinciosului. Femei în stare de necurăţie şi femei lehuze îndrăznesc să se atingă de jertfele acestor dumnezei.

28Ştiind deci din acestea că ei nu sunt dumnezei, nu vă temeţi de ei!

29De ce dar să fie numiţi dumnezei? Fiindcă femeile sunt cele care aduc daruri înaintea acestor dumnezei de argint, de aur şi de lemn.

30În templele lor stau preoţii cu haina ruptă, cu capul şi bărbia rase, cu capul descoperit.

31Şi zbiară şi strigă înaintea dumnezeilor lor ca la ospeţele pentru morţi.

32Preoţii iau veşmintele dumnezeilor, ca să îmbrace cu ele pe femeile şi pe copiii lor.

33Dacă li se face rău sau bine, ei nu sunt în stare să răsplătească; ei nu sunt în stare să ridice un rege pe tron sau să-l dea jos.

34De asemenea nu sunt în stare să dea bogăţie sau argint. Dacă cineva face o făgăduinţă şi nu o ţine, ei nu pot să ceară socoteală de ea.

35Ei nu pot scăpa un om de la moarte, nici să smulgă pe cel slab din mâna celui silnic,

36Nici să redea vederea unui orb nici să scape pe un om din nevoie,

37Nici să aibă milă de o văduvă, nici să fie binefăcători unui orfan.

38Asemenea pietrelor scoase din munţi sunt aceşti idoli de lemn, îmbrăcaţi cu aur şi cu argint. Cei ce slujesc lor vor fi ruşinaţi.

39Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceştia sunt dumnezei?

40Caldeii înşişi îi necinstesc; dacă văd un om mut, îl aduc înaintea lui Bel şi cer ca acest om să vorbească, ca şi cum dumnezeul (Bel) ar putea să audă;

41Ei nu sunt în stare să gândească la aceasta şi să părăsească pe aceşti dumnezei, atât de mult le lipseşte bunul simt!

42Femei încinse cu funii se aşază la drumuri, ca să ardă tărâţe ca tămâie;

43Când una din ele, atrasă de vreun trecător, s-a culcat cu el, îşi bate joc de vecina sa că nu s-a învrednicit ca ea şi că funia ei a rămas neruptă.

44Tot ce se face în jurul acestor dumnezei este minciună. Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceştia sunt dumnezei?

45Făcuţi de tâmplari şi de argintari, ei nu sunt nimic altceva decât ceea ce vor aceşti meşteri ca ei să fie.

46Aceşti lucrători care îi fac n-au mult de trăit; cum ar putea să fie dumnezei cele făurite de ei?

47Ei nu vor fi lăsat urmaşilor lor decât minciună şi ruşine.

48Când vin asupra oamenilor războaie sau nenorociri, preoţii se sfătuiesc unde să se ascundă cu dumnezeii lor;

49Cum dar nu puteţi înţelege că nu sunt dumnezei cei care nu se pot izbăvi pe ei înşişi de la războaie sau de la nenorociri?

50Pentru că ei sunt de lemn, îmbrăcaţi cu aur sau argint, se va recunoaşte mai târziu că ei nu sunt decât minciună; va fi limpede pentru toţi, popoare şi regi, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, şi că în ei nu se află nici o lucrare dumnezeiască.

51Cui nu-i va fi, deci, lămurit, că aceştia nu sunt dumnezei?

52Căci ei nu pot să pună un rege într-o ţară, nici să dea oamenilor ploaie.

53Nici să-şi facă dreptate, nici să scape un asuprit de nedreptate; ei sunt neputincioşi ca ciorile între cer şi pământ.

54Dacă focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiţi cu aur sau cu argint, preoţii lor vor fugi şi vor scăpa, dar ei ca nişte grinzi vor arde în mijlocul flăcărilor lor.

55Ei nu se pot împotrivi nici regelui, nici vrăjmaşilor.

56Cum poate cineva să creadă şi să gândească că aceştia sunt dumnezei?

57Nici de hoţi şi de tâlhari nu pot să scape dumnezeii cei de lemn, îmbrăcaţi cu argint şi cu aur; îndrăzneţii le vor smulge aurul şi argintul şi vor pleca cu îmbrăcămintea care îi acoperă; ei sunt neputincioşi să-şi dea ajutor.

58Este mai bine a fi un rege care îşi desfăşoară curajul sau un vas de folos într-o casă, de care se foloseşte stăpânul, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi; sau, încă, o uşă la o casă, care păzeşte ceea ce se găseşte înăuntru, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi; sau un stâlp de lemn într-un palat, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi.

59Soarele, luna şi stelele, care strălucesc şi sunt orânduite spre un folos, sunt ascultătoare;

60De asemenea fulgerul este frumos de văzut când izbucneşte; de asemenea, vântul bate în toată ţara.

61Norii îndeplinesc porunca pe care le-o dă Dumnezeu de a străbate tot pământul; şi focul, trimis de sus să mistuie munţi şi păduri, face ce i s-a poruncit.

62Aceşti dumnezei însă nu le sunt asemenea nici în frumuseţe nici în putere.

63De aceea nu se poate nici gândi, nici zice că aceştia sunt dumnezei, fiindcă nu sunt în stare să dea dreptatea şi să facă bine oamenilor.

64Ştiind deci că aceştia nu sunt dumnezei, nu vă temeţi de ei.

65Căci ei nu pot nici să blesteme, nici să binecuvânteze pe rege,

66Nici să arate printre popoare semne în cer; ei nu strălucesc ca soarele şi nu luminează ca luna.

67Fiarele preţuiesc mai mult decât ei; ele pot să fugă într-un adăpost şi să se ajute singure.

68În nici un chip nu ne este dovedit că aceştia sunt dumnezei, deci nu vă temeţi de ei!

69Ca o sperietoare într-o bostănărie, care nu păzeşte nimic, tot aşa este cu dumnezeii lor de lemn, îmbrăcaţi cu aur şi cu argint.

70Încă ceva: dumnezeii lor de lemn, îmbrăcaţi în aur şi argint, seamănă cu o tufă de mărăcini într-o grădină, pe care se aşază tot felul de păsări; sau cu un mort aruncat într-un loc întunecos.

71După porfira şi visonul care putrezesc pe ei, veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei. În cele din urmă ei vor fi mâncaţi şi vor ajunge o ruşine în țară.

72Mai mult preţuieşte omul drept, care n-are idoli; el nu va avea să se teamă de ruşine.