Facerea 37

1Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise şi Isaac, tatăl său.

2Iată acum şi istoria urmaşilor lui Iacov: Iosif, fiind de şaptesprezece ani, păştea oile tatălui său împreună cu fraţii săi. Petrecându-şi copilăria cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, veşti despre purtările lor rele.

3Şi iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcuse haină lungă şi aleasă.

4Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu puteau vorbi cu el prietenos.

5Visând însă Iosif un vis, l-a spus fraţilor săi,

6Zicându-le: «Ascultaţi visul ce am visat:

7Parcă legam snopi în ţarină şi snopul meu parcă s-a sculat şi stătea drept, iar snopii voştri s-au strâns roată şi s-au închinat snopului meu».

8Iar fraţii lui au zis către el: «Nu cumva ai să domneşti peste noi? Sau poate ai să ne stăpâneşti?». Şi l-au urât încă şi mai mult pentru visul lui şi pentru spusele lui.

9Şi a mai visat el alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi, zicând: «Iată am mai visat alt vis: soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie».

10Şi-l povesti tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: «Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?».

11De aceea îl pizmuiau fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.

12S-au dus după aceea fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem.

13Şi Israel a zis către Iosif: «Fraţii tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei». Iar el a zis: «Mă duc, tată!».

14Apoi Israel a zis către Iosif: «Du-te şi vezi de sunt sănătoşi fraţii tăi şi oile şi să-mi aduci răspuns!». L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif s-a dus la Sichem.

15După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp şi l-a întrebat omul acela şi i-a zis: «Ce cauţi?».

16Iar el a zis: «Caut pe fraţii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?».

17Zisu-i-a omul acela: «S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!». Şi s-a dus Iosif după fraţii săi şi i-a găsit la Dotain.

18Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare;

19Şi au zis unii către alţii: «Iată visătorul acela de vise vine!

20Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!».

21Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: «Să nu-i ridicăm viaţa!».

22Apoi Ruben a adăugat: «Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!». Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său.

23Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat,

24Şi l-au luat şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă.

25După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, cu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.

26Atunci a zis Iuda către fraţii săi: «Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru şi vom ascunde sângele lui?

27Haidem să-l vindem Ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru». Şi au ascultat fraţii lui.

28Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt.

29Când însă s-a întors Ruben la puţ şi n-a văzut pe Iosif în puţ, el şi-a rupt hainele,

30Şi întorcându-se la fraţii săi, a zis: «Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?».

31Atunci ei au luat haina lui Iosif şi, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;

32Apoi au trimis după haina cea lungă şi aleasă şi au adus-o la tatăl lor, spunând. «Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!».

33Şi a cunoscut-o Iacov şi a zis: «Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!».

34Atunci şi-a rupt Iacov hainele sale şi-a acoperit cu sac coapsele şi a plâns pe fiul său zile multe.

35După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: «Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!». Şi-l plângea astfel tatăl său.

36Iar Madianiţii au vândut pe Iosif în Egipt lui Putifar, dregător şi comandant al gărzii la curtea lui Faraon.