Biblia sinodală · 30 de versete
1Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate;
2Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
3Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
4Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
6Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!
7Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte?
10Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani?
11Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar.
12Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut niciun rău;
13Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi,
14Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
16Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?
17Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (*de mine*), ca să-i iubiţi pe ei.
18Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi.
19O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!
20Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi!
21Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?
22Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.
23Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă.
24Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (*femei*) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;
25Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.
26Căci scris este: «Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat».
27Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei.
28Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.
29Dar ce zice Scriptura? «Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere».
30Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.