I Macabei 14

1Şi în anul o sută şaptezeci şi doi, regele Dimitrie şi-a adunat puterile sale şi s-a dus în Media să-şi caute ajutor, ca să bată pe Trifon.

2Iar auzind Arsachis, regele Persiei şi al Mediei, că a venit Dimitrie în hotarele sale, a trimis pe unul din căpeteniile sale, ca să-l prindă viu.

3Acesta, mergând, a bătut oştirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a dus la Arsachis şi l-a pus sub pază.

4Şi s-a odihnit ţara în pace în toate zilele lui Simon şi a căutat el cele bune neamului său şi le-a plăcut stăpânirea lui şi mărirea lui în toate zilele.

5Şi sporind mărirea sa, a luat Iafa, ca să aibă port şi a făcut intrare la insulele mării.

6Şi a lăţit hotarele neamului său şi a stăpânit ţara.

7Şi a adunat mulţi robi şi a stăpânit Ghezerul şi Betţurul şi cetatea şi a scos necurăţeniile din ea, că nu i se mai împotrivea nimeni.

8Şi lucrau pământul cu pace şi pământul da roadele lui şi pomii câmpurilor fructele lor.

9Bătrânii şedeau în uliţe, toţi vorbeau de lucrurile cele bune şi tinerii se îmbrăcau în haine de mărire şi cu îmbrăcăminte de război.

10Cetăţilor le-a dat hrană şi le-a făcut întărituri, încât s-a vestit numele măririi lui până la marginea pământului.

11A adus pace pe pământ şi s-a veselit Israel cu veselie mare.

12Şi a şezut fiecare sub viţa sa şi sub smochinul său, că nu avea cine să-i înspăimânte.

13Că se sfârşiseră de pe pământ cei care aduceau războaie asupra lor şi regii se prăbuşiseră în zilele acelea.

14Şi a întărit pe toţi smeriţii poporului său, a păzit legea şi a pierdut pe cel fără de lege şi viclean.

15Sfântul locaş l-a mărit şi a înmulţit vasele cele sfinte.

16Şi s-a auzit la Roma şi până la Sparta că a murit Ionatan şi s-au mâhnit foarte.

17Şi au auzit că Simon, fratele lui, s-a făcut în locul lui arhiereu şi stăpâneşte ţara şi cetăţile cele din ea.

18Şi i-au scris lui pe table de aramă, ca să înnoiască prietenia cu el şi tovărăşia pe care o făcuseră cu Iuda şi cu Ionatan, fraţii lui.

19Şi s-a citit înaintea adunării în Ierusalim.

20Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este aceasta: «Căpeteniile Spartanilor şi cetatea lor, lui Simon arhiereul, bătrânilor şi preoţilor şi la tot poporul Iudeilor, bucurie!

21Solii cei trimişi la poporul nostru ne-au spus de mărirea şi cinstea voastră şi ne-am bucurat de venirea lor.

22Şi am scris cele zise de ei în cartea sfaturilor poporului, precum urmează: Numeniu, fiul lui Antioh şi Antipater, fiul lui Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca să înnoiască prietenia cu noi.

23Şi a primit poporul pe oamenii aceştia cu cinste şi a pus copia de pe cuvintele lor în arhiva ţării ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o arhiereului Simon».

24După aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, având o pavăză mare de aur care preţuia o mie de mine, ca să întărească tovărăşia cu ei.

25Şi dacă a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: «Cu ce daruri vom răsplăti pe Simon şi pe fiii lui?

26Că au fost viteji, el şi fraţii lui, casa tatălui său şi au bătut pe vrăjmaşii lui Israel şi au întărit stăpânirea lui Israel». Atunci au scris toate acestea pe table de aramă, pe care le-au pus pe stâlpi în muntele Sionului.

27Şi iată copia scrisorii: «În ziua a optsprezecea a lunii Elul, în anul o sută şaptezeci şi doi, care este al treilea an, pe vremea lui Simon arhiereul,

28Căpetenia poporului Domnului, când era mare adunare de preoţi şi de popor şi de căpetenii ale neamului şi bătrâni ai ţării, vi s-au făcut cunoscut acestea: Fiindcă de multe ori au fost războaie în ţară,

29Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib şi fraţii lui, s-au pus în primejdie, stând împotriva vrăjmaşilor neamului său, ca să apere templul şi legea şi cu mărire a preamărit neamul său.

30Şi a adunat Ionatan neamul său şi s-a făcut lui arhiereu, şi s-a adăugat la poporul său.

31Şi au vrut vrăjmaşii să le calce ţara, ca să le-o supună şi să-şi ridice mâinile asupra celor sfinte ale lor.

32Atunci s-a sculat Simon şi a pornit război pentru neamul său şi a cheltuit bani mulţi dintr-ai săi şi a dat arme şi simbrie bărbaţilor viteji din neamul său,

33Şi a întărit cetăţile Iudeii şi Betţurul cel de la hotarele Iudeii, unde erau armele vrăjmaşilor mai înainte şi a pus acolo pază bărbaţi iudei.

34Şi a întărit Iafa cea de la mare şi Ghezer cea de la hotarele Azotului, în care mai înainte locuiau vrăjmaşii şi au locuit acolo Iudei şi câte mai trebuia le-a făcut.

35Şi văzând poporul credinţa lui Simon şi mărirea adusă de el neamului său, l-a pus cârmuitor şi arhiereu, pentru că el a făcut toate acestea, păstrând dreptatea şi credinţa neamului său şi râvnind în tot chipul să înalţe pe poporul său.

36Şi în zilele acelea a mers bine lucrul prin mâinile lui, că s-au izgonit străinii din ţara lor şi cei din cetatea lui David din Ierusalim, care îşi făcuseră cetate, din care ieşeau şi pângăreau împrejurimea templului şi aduceau mult necaz cu întinăciunea lor.

37Şi a pus să locuiască în el bărbaţi iudei şi l-a întărit spre apărarea ţării şi a cetăţii şi a înălţat zidurile Ierusalimului.

38Şi regele Dimitrie i-a întărit arhieria după aceasta,

39Şi l-a făcut dintre prietenii săi, şi l-a mărit apoi cu cinste mare,

40Pentru că a auzit că Romanii îi au pe Evrei de prieteni şi aliaţi; şi că ei au ieşit înaintea solilor lui Simon cu cinste;

41Pentru toate acestea au voit Iudeii şi preoţii să le fie Simon cârmuitor şi arhiereu în veac, până se va scula proroc credincios,

42Şi să fie peste ei cârmuitor şi să aibă grijă de cele sfinte, să facă rânduieli mai mari peste lucrurile lor şi peste ţară şi peste arme şi cetăţi.

43Şi să poarte grijă de templu şi toţi să asculte de el şi cu numele lui să se scrie toate scrisorile în ţară şi să se îmbrace cu porfiră şi să poarte podoabe de aur.

44Şi nimănui din popor şi din preoţi nu va fi îngăduit să calce ceva din acestea şi să fie împotriva celor ce va zice el, sau să facă adunare în ţară fără de el, sau să se îmbrace cu porfiră şi să poarte agrafă de aur;

45Iar cine va face afară de acestea sau va călca ceva dintr-acestea să fie vinovat».

46Şi a primit tot poporul să-i facă lui Simon, după cuvintele acestea.

47Iar Simon a primit şi a voit să fie arhiereu şi cârmuitor şi stăpânitor neamului evreiesc şi preoţilor şi să poarte grijă de toți.

48Şi a zis ca scrisoarea aceasta să fie săpată în table de aramă,

49Şi să le aşeze în curtea templului în loc ales şi copii după ele să le pună în vistierie, ca să le aibă Simon şi fiii lui.