I Macabei 5

1Şi dacă au auzit neamurile din jur că s-a zidit jertfelnicul şi s-a înnoit sfinţenia ca şi mai înainte, s-au mâniat foarte,

2Şi s-au sfătuit ca să piardă neamul lui Iacov, pe cei care erau între ei, şi au început a-i omorî şi a-i pierde.

3Şi a pornit război Iuda împotriva fiilor lui Edom, în ţinutul Acrabatene, căci ei năvăleau mereu peste Israel; şi i-au bătut cumplit şi i-au strâmtorat şi le-au luat prăzi bogate.

4Şi şi-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care erau poporului spre laţ şi spre piedică, păzind cu vicleşug drumurile.

5Şi i-a închis în turnuri, a tăbărât asupra lor, i-a ucis şi a ars turnurile împreună cu toţi cei dinăuntru.

6Şi a trecut la fiii lui Amon şi a aflat mână tare şi popor mult şi pe Timotei, povăţuitorul lor.

7Şi a făcut împotriva lor războaie şi i-a înfrânt şi i-a bătut pe ei.

8Şi a luat Iazerul şi locurile lui, şi s-a întors la Iuda.

9Şi s-au adunat neamurile din Galaad împotriva Israeliţilor care locuiau în hotarele lor, ca să-i piardă, dar ei au fugit în cetatea Datema.

10Şi au trimis scrisori la Iuda şi la fraţii lui, zicând:

11«Adunatu-s-au asupra noastră neamurile cele dimprejurul nostru, ca să ne piardă, şi se gătesc să vină şi să prindă cetatea în care am fugit şi Timotei este în fruntea taberii lor.

12Acum dar, venind, scoate-ne din mâna lor, că mulţi au căzut dintre noi.

13Şi toţi fraţii noştri, care erau în ţinutul Tubi, au fost omorâţi şi au dus în robie pe femeile lor şi pe fiii şi averea lor şi au pierdut acolo ca la o mie de bărbaţi».

14Încă citindu-se scrisorile, alţi soli au venit din Galileea cu hainele rupte, spunând după cuvintele acestea,

15Şi zicând că s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida, de la Tir, de la Sidon şi toată Galileea celor de alt neam, ca să-i piardă.

16Şi dacă a auzit Iuda şi poporul aceste cuvinte, s-a adunat mulţime mare să se sfătuiască ce vor face pentru aceşti fraţi în nevoie, pe care îi băteau aceia.

17Şi a zis Iuda lui Simon, fratele său: «Alege-ţi oameni şi mergi şi scapă pe fraţii tăi cei din Galileea, iar eu şi Ionatan, fratele meu, vom merge în Galaad».

18Şi a lăsat pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia poporului, cu cealaltă oştire în Iuda spre pază.

19Şi le-a poruncit, zicând: Fiţi mai mari peste poporul acesta şi nu porniţi cu război asupra neamurilor, până ne vom întoarce.

20Şi s-au împărţit: Lui Simon, bărbaţi trei mii, ca să meargă în Galileea; iar lui Iuda, bărbaţi opt mii, ca să meargă în Galaad.

21Şi mergând Simon în Galileea a făcut războaie multe împotriva neamurilor şi, zdrobind neamurile înaintea lui, le-a urmărit până la poarta Ptolemaidei.

22Şi au căzut din neamuri ca la vreo trei mii de oameni şi le-au luat pradă bogată.

23Şi i-au luat din Galileea şi din Arbata cu femeile şi cu pruncii lor şi cu toate câte aveau şi i-au dus în Iudeea cu veselie mare.

24Şi Iuda Macabeul şi Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul şi au mers cale de trei zile în pustiu.

25Şi au dat peste Nabateeni, care, venind înaintea lor cu pace, le-au povestit toate câte li s-au întâmplat fraţilor lor în Galaad,

26Şi că mulţi dintre ei sunt prinşi în Bosra şi în Beter, în Alema, Casfon, Mached şi Carnaim; toate acestea sunt cetăţi tari şi mari.

27Şi în celelalte cetăţi ale Galaadului sunt închişi, şi pentru mâine s-au pregătit să năvălească asupra cetăţilor şi să le ia şi pe toţi să-i piardă într-o zi.

28Şi a întors Iuda şi oastea lui calea spre pustiu la Bosra, fără de veste, şi a luat cetatea şi a omorât toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei şi i-a luat toate prăzile şi au ars-o cu foc.

29Şi s-au sculat de acolo noaptea şi au mers drept asupra cetăţii Datema.

30Şi dacă s-a făcut ziuă, ridicându-şi ochii, iată popor mult, nenumărat, ridica scări şi unelte, ca să ia cetatea şi aducea război asupra lor.

31Şi văzând Iuda că s-a început războiul şi strigarea cetăţii s-a suit până la cer cu trâmbiţe şi cu glas mare, a zis bărbaţilor puterii:

32«Faceţi război astăzi pentru fraţii voştri!».

33Şi au ieşit cu trei rânduri în spatele lor şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu rugăciuni.

34Şi a cunoscut tabăra lui Timotei că Macabeu este, şi a fugit de la el, şi i-a bătut cu luptă mare şi au căzut dintre ei în ziua aceea ca la vreo opt mii de bărbaţi.

35Şi abătându-se Iuda la Miţpa, a făcut război asupra ei şi a luat-o şi a omorât toată partea bărbătească într-însa, i-a luat prăzile şi a ars-o cu foc.

36De acolo purcezând, a luat Casfonul, Machedul, Beterul şi celelalte cetăţi ale Galaadului.

37Şi după întâmplările acestea, a adunat Timotei altă oaste şi a tăbărât în faţa Rafonului, dincolo de pârâu.

38Şi a trimis Iuda să iscodească tabăra, iar aceştia i-au spus lui, zicând: «Adunatu-s-au la ei toate neamurile cele dimprejurul nostru, putere multă foarte.

39Şi pe Arabi i-a tocmit spre ajutorul lor şi sunt tăbărâţi dincolo de pârâu, gata să vină asupra ta cu război; şi a mers Iuda întru întâmpinarea lor.

40Şi a zis Timotei căpeteniilor oştirilor sale: «Când se va apropia Iuda şi tabăra lui la pârâul cel cu apă, de va trece la noi el mai înainte, nu vom putea sta înaintea lui, că va fi mai tare decât noi;

41Iar de se va spăimânta şi va tăbărî dincolo de pârâu, să trecem la el şi vom fi mai tari».

42Dacă s-a apropiat Iuda la pârâul cel cu apă, a pus pe căpeteniile oastei la pârâu şi le-a poruncit zicând: «Să nu lăsaţi pe nimeni să se oprească aici, ci să vină toţi la război».

43Şi mergând asupra lor, a trecut cel dintâi dincolo şi tot poporul lui după el; au fost înfrânte toate neamurile şi, lepădând armele, au fugit la capiştea din Carnaim.

44Şi a luat cetatea şi capiştea, au ars-o cu foc împreună cu toţi cei care erau în ea, şi a fost înfrânt Carnaimul şi n-a mai putut să mai stea înaintea lui Iuda.

45Şi a adunat Iuda pe tot Israelul, pe cei care erau în Galaad, de la cel mic până la cel mare, şi pe femeile şi fiii lor şi averea lor, tabără mare foarte, ca să vină în pământul lui Iuda.

46Şi a venit până la Efron, şi aceasta este cetate mare şi la intrarea ei foarte tare; nu se putea abate de la ea de-a dreapta sau de-a stânga, ci trebuia să meargă prin mijlocul ei.

47Şi i-au închis afară cei din cetate.

48Şi au astupat porţile cu pietre.

49Şi a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicând:

50«Trece-vom prin pământul tău, ca să ne ducem în pământul nostru, şi nimeni nu vă va face rău, numai cu picioarele vom trece», şi n-au vrut să-i deschidă.

51Şi a poruncit Iuda să strige în tabără, ca să tabere fiecare în care loc este; şi au tăbărât ostaşii, şi au făcut război cetăţii toată ziua aceea şi toată noaptea, şi a căzut cetatea în mâinile lui.

52Şi a pierdut toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei, şi a luat prăzile ei, şi a trecut prin cetate pe deasupra celor omorâţi, şi a trecut Iordanul la câmpul cel mare dinspre Betşean.

53Şi Iuda aduna pe cei mai de pe urmă şi mângâia poporul pe tot drumul, până ce a venit în pământul Iudei.

54Şi s-a suit în muntele Sionului cu veselie şi cu bucurie şi au adus arderi de tot, căci n-a căzut dintre ei nimeni până ce s-a întors cu pace.

55Iar în zilele în care erau Iuda şi Ionatan în Galaad, şi Simon, fratele lui, în Galileea în faţa Ptolemaidei,

56Au auzit Iosif, fiul lui Zaharia, şi Azaria, mai-marii oştirilor, despre vitejiile şi despre războiul care s-a făcut, şi au zis:

57«Să ne facem şi noi faimă şi să mergem să ne războim cu neamurile dimprejurul nostru».

58Şi au poruncit celor din oştire, care erau cu ei, şi au mers asupra Iamniei.

59Şi au ieşit Gorgias din cetate şi bărbaţii lui înaintea lor la război.

60Şi au fost înfrânţi Iosif şi Azaria şi alungaţi până la hotarele Iudei şi au căzut în ziua aceea din poporul lui Israel ca vreo două mii de bărbaţi şi s-a făcut înfrângere mare în Israel,

61Pentru că n-au ascultat de Iuda şi de fraţii lui, gândind să facă vitejie.

62Iar aceştia nu erau din seminţia bărbaţilor acelor prin ale căror mâini s-a făcut mântuire lui Israel.

63Iar Iuda şi fraţii lui s-au mărit înaintea a tot Israelul şi a tuturor neamurilor, unde se auzea numele lor,

64Încât mulţi se adunau la ei lăudându-i.

65Şi a ieşit Iuda şi fraţii lui, ca să bată pe fiii lui Edom în pământul de către miazăzi, şi au bătut pe Hebron şi fratele lui şi au stricat tăria lui, şi turnurile lui i le-au ars.

66Şi s-au sculat să meargă în pământul celor de alt neam şi au trecut prin Samaria.

67În ziua aceea au căzut preoţii cetăţilor, vrând să facă bărbăţie şi ieşind la război fără de sfat.

68Şi s-a abătut Iuda la Azot, pământul celor de alt neam, şi a surpat capiştile lor, şi idolii cei ciopliţi i-a ars cu foc şi a luat prăzile cetăţilor şi s-a întors în Iudeea.