I Regi 14

1Într-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis către tânărul care purta armele sale: «Hai să trecem la ceata filistenilor, care e dincolo», iar tatălui său nu i-a spus de aceasta.

2Saul însă se afla la marginea Ghibeii, sub rodiul cel din Migron; cu el era o ceată ca de şase sute de oameni.

3Şi Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, feciorul lui Eli, preotul Domnului din Şilo, purta efodul. Poporul însă nu ştia că Ionatan plecase.

4Strâmtoarea prin care căuta Ionatan să se strecoare spre ceata filistenilor trecea printre nişte stânci ascuţite; numele uneia era Boţeţ şi numele alteia era Sene;

5O stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaş; cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea.

6Atunci a zis Ionatan către tânărul care purta armele sale: «Hai să trecem la aceşti netăiaţi împrejur; poate ne va ajuta Domnul, căci pentru Domnul nu e greu să izbăvească şi prin puţini, ca şi prin mulţi».

7Cel ce purta armele a răspuns: «Fă tot ce-ţi spune inima; mergi unde vrei şi iată eu sunt cu tine».

8Iar Ionatan a zis: «Bine, atunci hai la acei oameni şi să ne arătăm către ei.

9Dacă ei ne vor zice: Staţi până vom veni la voi, vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei;

10Iar de ne vor zice: Suiţi-vă la noi, atunci ne vom sui, căci Domnul i-a dat în mâinile noastre şi acesta va fi semnul pentru noi».

11Când au apărut ei amândoi în văzul cetei filistenilor, atunci filistenii au zis: «Iată evreii ies din peşterile în care s-au ascuns».

12Apoi oamenii din ceata filistenilor au strigat către Ionatan şi către cel ce-i purta armele sale şi a zis: «Suiţi-vă la noi, că avem să vă spunem ceva». Atunci Ionatan a zis către purtătorul lui de arme: «Vino după mine, că Domnul i-a dat în mâinile lui Israel».

13Şi a început Ionatan să se urce, căţărându-se cu mâinile şi cu picioarele, şi cel ce-i purta armele se căţăra după el. Şi au căzut filistenii înaintea lui, iar cel ce purta armele în urma lui le da cele din urmă lovituri.

14Şi au căzut în acest atac dintâi, săvârşit de Ionatan şi de purtătorul lui de arme ca la douăzeci de oameni, pe o bucată de loc cât o jumătate de pogon, atât cât pot să are doi boi într-o zi.

15Atunci s-a făcut învălmăşeală în tabăra din câmp şi în tot poporul; rândurile dinainte ce pustiau ţara s-au umplut de frică şi nu voiau să se lupte; toată ţara s-a cutremurat şi i-a cuprins frică mare de la Domnul.

16Atunci străjile lui Saul din Ghibeea lui Veniamin au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge încolo şi încoace.

17Saul a zis către oamenii care erau cu el: «Căutaţi şi vedeţi care din ai noştri a plecat». Şi au căutat şi iată nu erau Ionatan şi purtătorul lui de arme.

18A zis Saul către Ahia: «Adu chivotul lui Dumnezeu», căci chivotul lui Dumnezeu în vremea aceea era cu fiii lui Israel.

19Şi pe când grăia încă Saul cu preotul, tulburarea din tabăra filistenilor se lăţea şi creştea din ce în ce mai mult. Atunci Saul a zis către preot: «Încrucişează-ţi mâinile!».

20Şi a strigat Saul şi tot poporul care era cu el şi au venit la locul luptei şi iată acolo sabia fiecăruia era ridicată asupra aproapelui său şi tulburarea era foarte mare.

21Atunci şi evreii, care mai dinainte erau la filisteni şi care umblau pretutindeni în tabăra lor, s-au unit cu israeliţii cei ce erau cu Saul şi Ionatan;

22Şi toţi israeliţii care se ascunseseră în muntele lui Efraim, auzind că filistenii au fugit, s-au unit de asemenea cu ai lor la luptă.

23Şi a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israel; lupta se întinsese însă până la Bet-Aven. Şi tot poporul care era cu Saul era ca la zece mii de bărbaţi; şi se da război în toate cetăţile din muntele lui Efraim.

24În ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat tot cel ce va mânca până seara, până când eu îmi voi răzbuna pe vrăjmaşii mei». De aceea nimeni din popor n-a gustat hrană,

25Ci s-a dus tot poporul în pădure, şi acolo într-o poiană era miere.

26Şi a intrat poporul în pădure şi a zis: «Iată curge miere». Dar nimeni nu şi-a dus mâna spre gura sa, căci poporul se temea de blestem.

27Ionatan însă nu auzise de jurământul pe care-l pusese tatăl său pe popor; şi, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână, l-a muiat într-un fagure de miere şi, întorcându-l cu mâna spre gura sa, i s-au luminat ochii.

28Atunci unul din popor i-a spus: «Tatăl tău a pus jurământ asupra poporului, zicând: Blestemat să fie cel ce va gusta astăzi hrană, şi de aceea poporul e istovit».

29Dar Ionatan a zis: «Tatăl meu a tulburat ţara. Iată mie mi s-au luminat ochii când am gustat puţin din această miere.

30De ar fi mâncat astăzi poporul din prăzile ce s-au găsit la vrăjmaşii lor, oare n-ar fi fost mai mare înfrângerea filistenilor?».

31În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, dar poporul se istovise peste măsură.

32Şi s-a aruncat poporul asupra prăzilor şi a luat oi şi boi şi viței şi au junghiat pe pământ şi au mâncat oamenii carne cu sânge.

33Şi i s-a vestit lui Saul, zicându-i-se: «Iată poporul a greşit înaintea Domnului, mâncând carne cu sânge». Atunci Saul a zis: «Voi aţi greşit. Prăvăliţi acum aici spre mine o piatră mare».

34Apoi a zis Saul: «Treceţi prin popor şi ziceţi-i: «Să-şi aducă fiecare la mine boul său şi oaia şi să înjunghiaţi aici şi să mâncaţi, şi să nu greşiţi înaintea Domnului mâncând carne cu sânge». Şi toţi din popor şi-au adus cu mâna sa fiecare boul său, noaptea, şi l-au junghiat acolo.

35Şi a zidit Saul jertfelnic Domnului; acesta a fost cel dintâi jertfelnic făcut de el Domnului.

36Atunci a zis Saul: «Hai după filisteni noaptea aceasta şi să-i prădăm până dimineaţa şi să nu lăsăm din ei niciun om». Iar ei au zis: «Fă tot ce este bine în ochii tăi». Preotul însă a zis: «Să ne apropiem aici de Dumnezeu!».

37Şi a întrebat Saul pe Dumnezeu: «Să merg eu oare după Filisteni? Îi vei da, oare, pe ei în mâinile lui Israel?». Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea.

38Atunci Saul a zis: «Să vină aici toate căpeteniile poporului şi voi căuta să aflu asupra cui este păcatul acum.

39Că viu este Domnul, Cel ce a izbăvit pe Israel, că de va fi chiar asupra lui Ionatan, fiul meu, apoi şi el va muri». Dar nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

40Şi a zis Saul către toţi Israeliţii: «Staţi voi de o parte iar eu şi Ionatan, fiul meu, vom sta de altă parte». Şi a răspuns poporul lui Saul: «Fă ce este bine în ochii tăi!». Apoi Saul a zis: «Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce n-ai răspuns Tu acum robului Tău? Dacă vina este asupra mea sau asupra fiului meu Ionatan, Domnul Dumnezeul lui Israel, fă să iasă Urim, dacă vina este asupra poporului Tău Israel, fă să iasă Tumim».

41Şi sorţul a căzut pe Saul şi pe Ionatan, iar poporul a ieşit drept.

42Atunci Saul a zis: «Aruncaţi sorţi asupra mea şi asupra lui Ionatan, fiul meu, şi pe cine-l va arăta Domnul, acela să moară». Poporul însă a zis: «Să nu fie aşa!». Dar Saul a stăruit în hotărârea sa, şi au aruncat sorţi asupra sa şi a lui Ionatan, fiul lui, şi a căzut sorţul pe Ionatan.

43Atunci Saul a zis către Ionatan: «Spune-mi ce ai făcut?». Iar Ionatan i-a răspuns şi a zis: «Doar am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care îl aveam în mână şi iată trebuie să mor».

44Iar Saul a zis: «Aşa şi aşa să-mi facă mie Dumnezeu şi încă şi mai mult să-mi facă, dacă nu vei muri astăzi, Ionatane!».

45Dar poporul a zis către Saul: «Să moară oare Ionatan care a adus o izbăvire aşa de minunată poporului? Să nu fie aceasta! Viu este Domnul, nici un păr din capul lui nu va cădea, pentru că el cu Dumnezeu a lucrat astăzi!». Şi a izbăvit poporul pe Ionatan şi el n-a murit.

46Şi s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, iar filistenii s-au dus la locul lor.

47Astfel şi-a întărit Saul domnia sa peste Israel şi s-a luptat cu toţi vrăjmaşii de primprejur: cu Moab şi Amoniţii, cu Edom, cu regii din Ţoba şi cu filistenii şi pretutindeni, împotriva oricui a mers, a avut izbândă.

48Şi şi-a rânduit oaste, a bătut pe Amalec şi a izbăvit pe Israel din mâinile jefuitorilor săi.

49Fiii lui Saul erau: Ionatan, Iesui şi Melchişua; iar numele celor două fiice ale sale erau: Merob, numele celei mai mari, şi Micol, numele celei mai mici.

50Iar numele femeii lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ, iar numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51Chiş era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.

52În tot timpul domniei lui Saul s-au dus războaie crâncene cu filistenii. Când Saul vedea vreun om voinic şi războinic, îl lua la el.