Biblia sinodală · 15 de versete
1După aceea a mers David în Nobe, la preotul Ahimelec şi s-a mirat Ahimelec la întâlnirea cu David şi i-a zis: «De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?».
2Iar David a răspuns preotului Ahimelec: «Regele mi-a încredinţat o taină şi mi-a zis: Să nu ştie nimeni pentru ce te-am trimis şi ce însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit.
3Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!».
4Preotul însă a răspuns lui David şi i-a zis: «Pâine obişnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfinţită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce».
5Iar David a răspuns preotului şi i-a zis: «Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, şi vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deşi călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor».
6Şi i-a dat preotul pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fața Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.
7În ziua aceea se afla acolo înaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, căpetenia păstorilor lui Saul.
8Şi a zis David către Ahimelec: «N-ai cumva la îndemână vreo suliţă sau vreo sabie? Căci eu nu mi-am luat nici sabia, nici altă armă, deoarece porunca regelui a fost grabnică».
9Preotul însă a răspuns: «Iată sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină, după efod; de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici». David a răspuns: «Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!». Și i-a dat-o.
10Apoi David s-a sculat şi a fugit în aceeaşi zi de la faţa lui Saul şi a mers şi s-a dus la Achiş, regele din Gat.
11Iar slugile lui Achiş au zis acestuia: «Oare nu este acesta David, regele ţării aceleia, şi nu lui oare i se cânta în cor şi se zicea: «Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?».
12David a pus cuvintele acestea la inimă şi s-a temut tare de Achiş, regele din Gat,
13Şi s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
14Atunci a zis Achiş robilor săi: «Nu vedeţi că este un om nebun? La ce l-aţi adus la mine?
15N-am eu destui nebuni? De ce l-aţi adus şi pe acesta să se schimonosească înaintea mea? Nu cumva vreţi să intre în casă la mine?».