Biblia sinodală · 27 de versete
1Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
2Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
5Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare, şi i se va da.
6Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
8Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.
12Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
13Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni;
14Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
15Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
16Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
17Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
19Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: Orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
20Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
22Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.
23Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale;
24S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.
25Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
26Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
27Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.