Biblia sinodală · 27 de versete
1Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au zis: «Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!
2Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit.
3Domnul este viteaz în luptă;
4Carele lui Faraon şi oştirea lui în mare le-a aruncat;
5Adâncul le-a acoperit,
6Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria.
7Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici.
8La suflarea nărilor Tale s-a despărţit apa,
9Vrăjmaşul zicea: «Alerga-voi după ei şi-i voi ajunge;
10Dar ai trimis Tu duhul Tău
11Doamne, cine este asemenea ţie între dumnezei?
12Întins-ai dreapta Ta
13Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor şi l-ai izbăvit;
14Auzit-au neamurile şi s-au cutremurat,
15Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului,
16Frică şi groază va cădea peste ei.
17Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele moştenirii Tale,
18Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului.
19Căci caii lui Faraon cu carele şi călăreţii lui au intrat în mare.
20Atunci a luat Mariam prorociţa, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa, şi au ieşit după dânsa toate femeile cu timpane şi dănţuind.
21Şi răspundea Mariam înaintea lor: «Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!
22Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur şi au mers trei zile prin pustie şi n-au găsit apă.
23Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a şi numit locul acela Mara.
24De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: «Ce să bem?».
25Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a zis:
26«De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta niciuna din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă».
27Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi de finic. Şi au tăbărât acolo lângă apă.