Iezechiel 36

1«Şi tu, fiul omului, proroceşte asupra munţilor lui Israel şi spune: «Munţii lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului.

2Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deoarece vrăjmaşul grăieşte despre voi şi zice: «Aha, şi înălţimile cele veşnice au ajuns moştenirea noastră»,

3De aceea proroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Pentru că vă pustiesc, şi anume pentru că vă pustiesc şi vă înghit din toate părţile, ca să ajungeţi moştenirea celorlalte popoare şi aţi ajuns clevetirea şi ocara oamenilor,

4De aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu către munţi şi dealuri, către văi şi vâlcele, către ruinele pustii şi către cetăţile părăsite, care au ajuns pradă şi ocară celorlalte popoare de primprejur;

5De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: În focul zelului Meu am rostit cuvânt împotriva celorlalte popoare şi împotriva întregului Edom, care au socotit ţara Mea ca moştenire a lor, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.

6De aceea, rosteşte prorocie asupra ţării lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, văilor şi vâlcelelor: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu am rostit aceasta în zelul urgiei Mele, pentru că voi purtaţi asupra voastră ocara neamurilor.

7De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Ridicatu-Mi-am mâna cu jurământ, că popoarele care sunt împrejurul vostru vor purta ele singure ruşinea lor.

8Iar voi, munţii lui Israel, veţi întinde ramurile voastre şi veţi aduce roadele voastre poporului Meu Israel; că se apropie venirea lui.

9Căci iată, Eu Mă întorc spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.

10Şi voi aşeza pe voi mulţime de oameni, toată casa lui Israel. Cetăţile vor fi locuite şi ruinele zidite din nou.

11Voi înmulţi la voi oamenii şi dobitoacele; se vor prăsi acestea şi se vor înmulţi şi vă voi face să fiţi locuiţi, ca şi mai înainte şi vă voi face bine mai mult decât altă dată şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

12Voi aduce pe voi oameni, pe poporul Meu Israel şi ei te vor stăpâni pe tine, ţară, şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai lipsi de copiii lor».

13Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Pentru că se zice despre voi: «Tu eşti o țară care mănânci oameni şi lipseşti neamul tău de copiii săi»,

14De aceea nu vei mai mânca pe oameni şi pe poporul tău nu-l vei mai lipsi de copiii săi, zice Domnul Dumnezeu.

15Şi nu vei mai auzi batjocuri de la popoare şi hulă de la neamuri nu vei mai purta pe obrazul tău; pe poporul tău de acum înainte nu-l vei mai lipsi de copii», zice Domnul Dumnezeu.

16Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:

17«Fiul omului, când casa lui Israel trăia în ţara sa, au pângărit-o cu purtarea lor şi cu faptele lor; căile lor erau înaintea feţei Mele ca necurăţenia femeii în timpul regulei ei;

18Eu am vărsat asupra lor mânia Mea pentru sângele pe care l-au vărsat în ţară şi pentru că au întinat-o cu idolii lor.

19I-am risipit printre neamuri şi au fost împrăştiaţi prin ţările străine; după purtările lor şi după faptele lor i-am judecat.

20Şi au mers la neamurile la care s-au dus şi au necinstit numele Meu cel sfânt, încât se zicea despre ei: «Acesta este poporul Domnului, care a ieşit din ţara sa».

21Am luat aminte la numele Meu cel sfânt, pe care l-a necinstit casa lui Israel printre popoarele la care s-a dus.

22Şi de aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta o fac nu pentru voi, casa lui Israel, ci pentru numele Meu cel sfânt pe care l-aţi necinstit voi printre neamurile la care aţi mers.

23Voi sfinţi numele Meu cel mare care a fost necinstit la neamurile printre care l-aţi necinstit voi, şi vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când Mă voi sfinţi în voi, înaintea ochilor lor.

24De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru.

25Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi.

26Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne.

27Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele.

28Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

29Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre şi voi chema pâinea şi o voi înmulţi şi nu vă voi lăsa să suferiţi de foame.

30Voi înmulţi fructele în pom şi roadele în câmp, ca să nu mai suferiţi de acum înainte ocara neamurilor din pricina foametei.

31Atunci vă veţi aduce aminte de purtările voastre cele rele şi de faptele voastre care n-au fost bune şi vă veţi scârbi de voi înşivă pentru nelegiuirile voastre şi pentru ticăloşiile voastre.

32Ştiut să vă fie, că nu pentru voi, zice Domnul Dumnezeu, voi face aceasta. Roşiţi şi vă ruşinaţi de căile voastre, casa lui Israel!».

33Aşa zice Domnul Dumnezeu: «În ziua aceea, când vă voi curăţi de toate fărădelegile voastre şi voi face să fie cetăţile locuite, când aşezările dărâmate vor fi iarăşi zidite,

34Şi pământul cel pustiit, care în ochii oricărui trecător era o pustietate, va fi lucrat,

35Atunci se va zice: «Acest pământ, altă dată pustiit, s-a făcut ca grădina Edenului şi cetăţile acestea pustiite şi dărâmate sunt iarăşi întărituri locuite».

36Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, zidesc din nou cele ruinate şi sădesc cele pustiite. Eu, Domnul, am zis şi fac».

37Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: «Iată încă şi pentru aceasta voi lăsa casa lui Israel să Mă caute; îi voi înmulţi pe oamenii săi ca pe o turmă.

38Cum sunt de multe oile de jertfă în Ierusalim, în timpul sărbătorilor, aşa vor fi pline de oameni cetăţile pustiite, şi vor şti că Eu sunt Domnul».