II Macabei 12

1După ce s-au făcut legăturile acestea, Lisias s-a dus la rege; iar Iudeii au început să-şi lucreze ogoarele.

2Însă căpeteniile oştirilor cei care erau pe locurile acelea: Timotei şi Apoloniu, fiul lui Geneu, precum şi Ieronim şi Demofon, şi afară de aceştia Nicanor, cârmuitorul Ciprului, nu-i lăsau să petreacă în pace şi linişte.

3Şi locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca împreună cu femeile şi cu pruncii, să intre în corăbiile pregătite de ei, ca şi cum nici o vrăjmăşie n-ar fi între ei;

4Dar ei lucrau după sfatul cel de obşte al cetăţii, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce voiau să fie în pace, şi neavând nici o bănuială, mergând cu corăbiile au fost înecaţi, fiind ei în număr ca la două sute.

5Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaţilor celor care erau cu sine,

6Şi chemând pe Judecătorul cel drept, Dumnezeu, a mers asupra ucigătorilor fraţilor săi şi a aprins noaptea portul şi corăbiile le-a ars, şi pe cei care fugiseră acolo i-a omorât.

7Şi oraşul fiind închis, s-a întors ca să vină a doua oară, şi toată cetatea Iafa de tot să o distrugă.

8Aflând că şi cei din Iamnia vreau să facă la fel Iudeilor care locuiau la ei,

9Năvălind asupra locuitorilor din Iamnia noaptea, a aprins portul cu corăbiile, încât se vedea lumina flăcării din Ierusalim, de la o depărtare de două sute patruzeci de stadii.

10Şi de acolo mergând nouă stadii, îndreptându-se asupra lui Timotei, au năvălit Arabii asupra lui Iuda ca la cinci mii cinci sute de călăreţi.

11Şi făcându-se război tare, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, şi împuţinându-se Arabii, s-au rugat de Iuda să facă pace cu ei, făgăduind că-i vor da dobitoace, şi întru celelalte îi vor folosi.

12Iar Iuda, socotind cu adevărat că în multe îi vor fi de folos, le-a dat pace şi, primind învoiala cu ei, s-au dus la corturile lor.

13Apoi Iuda a năvălit şi asupra unei cetăţi cu pod tare şi cu ziduri înconjurată, în care multe feluri de neamuri locuiau şi al cărui nume era Caspin.

14Iar cei dinăuntru nădăjduind în tăria zidurilor şi în mulţimea bucatelor ce-şi strânseseră, se purtau trufaş, batjocorind pe cei care erau cu Iuda, şi blestemându-i şi grăind cele ce nu se cuvin.

15Iar cei care erau cu Iuda, chemând pe puternicul Stăpân al lumii, Care fără de berbeci şi fără unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au năvălit ca nişte fiare asupra zidului.

16Şi cu voia lui Dumnezeu, luând cetatea, măcel cumplit au făcut, încât lacul cel de lângă cetate, care era lat de două stadii, plin de curgerea sângelui se vedea.

17Şi de acolo, mergând şapte sute şi cincizeci de stadii, au sosit în Haraca, la cei care se zic Iudei Tubieni.

18Ci pe Timotei nu l-a apucat în locurile acelea, căci fără de nici o ispravă se întorsese de acolo, lăsând pază de oştire într-un loc foarte tare.

19Iar Dositei şi Sosipatru din căpeteniile care erau cu Iuda Macabeul, mergând, au omorât pe păzitorii cei lăsaţi de Timotei mai mulţi decât zece mii de bărbaţi.

20Iar Iuda Macabeul, punându-şi în rând oştirea, i-a pus pe ei peste cete şi a plecat împotriva lui Timotei care avea cu sine o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi o mie cinci sute de călăreţi.

21Deci, aflând Timotei de venirea lui Iuda, a trimis femeile şi pruncii şi cealaltă avere la locul ce se chema Carnaim pentru că foarte anevoie se putea înconjura şi nu lesne putea să se apropie acela din cauza strâmtorării tuturor locurilor.

22De la început, când s-a ivit ceata lui Iuda, s-au îngrozit vrăjmaşii şi s-au înfricoşat de fața Celui care toate le vede şi s-au pornit a fugi care cum putea, încât de multe ori ei între ei se vătămau și se tăiau cu ascuţişul săbiilor.

23Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, tăind pe nelegiuiţii aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii de bărbaţi.

24Iar Timotei a căzut în mâinile oştenilor lui Dositei şi ai lui Sosipatru şi se ruga cu multe rugăciuni să-l slobozească viu, pentru că el are în mână pe părinţii şi fraţii multora dintre Iudei şi, dacă el va muri, acelora li se va întâmpla rău.

25Şi cu multe legându-se el înaintea lor, cum că pe toţi aceia nevătămaţi îi va întoarce, l-a slobozit pentru izbăvirea fraţilor.

26Iar Iuda mergând împotriva Carnaimului şi împotriva templului zeiţei Atargatis, a omorât douăzeci şi cinci de mii de oameni.

27Şi după fuga şi pierderea acestora, a tăbărât Iuda asupra Efronului, care era cetate tare, în care locuia Lisias şi mulţime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor stau bărbaţi voinici, care se băteau vitejeşte. Arme multe şi săgeţi erau puse acolo.

28Ci chemând pe Cel Puternic, Care cu tărie zdrobeşte puterea vrăjmaşilor, a luat cetatea sub mâinile sale și, din cei care erau înăuntru, a omorât ca vreo douăzeci şi cinci de mii.

29Şi mergând de acolo, a năvălit asupra cetăţii Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la şase sute de stadii;

30Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau faţă de ei Schitopolitenii şi cum că şi în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,

31Iuda şi ai săi, mulţumindu-le, i-au îndemnat ca şi de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor, şi au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea Cincizecimii.

32Iar după praznicul Cincizecimii, au pornit împotriva lui Gorgias, mai marele Edomului.

33Şi a ieşit Gorgias cu trei mii de pedeştri şi cu patru sute de călăreţi,

34Şi bătându-se, s-a întâmplat de au căzut puţini dintre iudei.

35Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, călăreţ şi bărbat tare, a prins pe Gorgias şi, ţinându-l de veşmânt, îl ţinea vitejeşte, vrând viu să-l aducă rob pe blestematul acela; iar unul din călăreţii Traci venind asupră-i şi lovindu-l peste umăr, Gorgias a scăpat fugind în Mareşa.

36Iar cei care erau cu Esdris mai mult bătându-se şi ostenind, Iuda a chemat pe Domnul să-i fie ajutor şi Căpetenie în luptă.

37Începând în graiul părinţilor şi cu cântări strigând şi glas înălţând, fără de veste a năvălit asupra oştirilor lui Gorgias şi le-a înfrânt.

38Apoi, Iuda luând oştirea, s-a dus în cetatea Adulam şi, sosind ziua a şaptea, s-a curăţit după obicei şi a petrecut acolo ziua de odihnă.

39Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a fost rânduit ca să ridice trupurile celor omorâţi şi să le aşeze cu rudeniile în părinteştile morminte.

40Şi a aflat sub hainele fiecăruia din cei morţi lucruri închinate idolilor Iamniei, de la care îi oprea legea pe Iudei, şi tuturor vădit lucru a fost că pentru atare pricină au căzut aceştia.

41Şi toţi binecuvântând pe Judecătorul cel drept, pe Domnul, Cel care arată cele ascunse,

42Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut.

43Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!

44Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.

45Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.

46Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat.