II Regi 15

1După aceasta Abesalom şi-a înjghebat care şi cai şi cincizeci de bărbaţi, care mergeau înaintea sa.

2Şi se scula Abesalom dis-de-dimineaţă, se oprea la poartă lângă cale, şi, când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină, Abesalom îl chema la sine şi-l întreba: «Din ce cetate eşti tu?». Şi când acela îi răspundea: «Robul tău este din cutare trib al lui Israel»,

3Atunci Abesalom îi zicea: «Iată pricina ta este bună şi dreaptă, dar la rege n-are cine să te asculte».

4Şi mai zicea Abesalom: «O, de m-ar pune pe mine judecător în ţara aceasta, ar veni la mine oricine ar avea neînţelegeri şi judecată şi eu l-aş judeca drept».

5Şi de se apropia cineva să i se închine, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta.

6Aşa se purta Abesalom cu tot israelitul care venea pentru judecată la rege şi a intrat Abesalom la inima israeliţilor.

7După patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către rege: «Mă duc la Hebron să-mi împlinesc o făgăduinţă, pe care am făcut-o Domnului,

8Căci eu, robul tău, pe când trăiam la Gheşur în Siria, am făcut făgăduinţa aceasta: De mă va întoarce Domnul la Ierusalim, voi aduce jertfă Domnului».

9Şi i-a zis regele: «Du-te cu pace!». Şi el s-a sculat şi s-a dus la Hebron.

10Atunci a trimis Abesalom şapte fete la toate triburile lui Israel, zicând: «Când veţi auzi sunetul cornului, să ziceţi: Abesalom s-a făcut rege în Hebron».

11Şi s-au dus cu Abesalom două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi de el, dar s-au dus din nevinovăţie, neştiind ce este la mijloc.

12În timpul jertfei, Abesalom a trimis şi a chemat pe Ahitofel Ghiloneanul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, Ghilo. Şi s-a făcut răzvrătire mare şi curgea poporul şi se înmulţea împrejurul lui Abesalom.

13Deci a venit un vestitor la David şi a zis: «Inima Israeliţilor a înclinat în partea lui Abesalom».

14Iar David a zis către toate slugile sale, care erau cu el în Ierusalim: «Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom. Grăbiţi-vă să plecăm, ca să nu ne ajungă şi să ne prindă, ca să nu aducă necaz asupra noastră şi să strice cetăţile cu sabia».

15Şi slugile regelui au zis către rege: «La tot ce va voi regele, stăpânul nostru, noi slugile tale suntem gata».

16Şi a ieşit regele pe jos şi după el a mers toată casa lui. Regele însă a lăsat zece femei din concubinele sale, ca să păzească casa.

17Şi au plecat regele şi tot poporul pe jos şi s-au oprit la Bet-Merhac.

18Toate slugile lui mergeau pe lângă el, iar toţi cheretienii şi toţi peletienii şi toţi gateienii, ca la şase sute de oameni, care veniseră împreună cu el din Gat, mergeau înaintea regelui.

19«Pentru ce mergi şi tu cu noi? a zis regele către Itai din Gat. Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci tu eşti străin şi ai venit aici din ţara ta.

20Ieri ai venit şi astăzi să te silesc să mergi cu noi? Eu mă duc unde se va întâmpla. Întoarce-te şi întoarce şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să facă milă şi dreptate cu tine».

21«Precum e adevărat că Domnul este viu, a răspuns Itai regelui, şi precum este viu regele, stăpânul meu, tot aşa este de adevărat că oriunde va fi regele, stăpânul meu, la viaţă şi la moarte, acolo va fi şi robul tău».

22«Atunci, a zis regele David către Itai, vino şi umblă cu mine». Şi s-a dus Itai din Gat şi toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el.

23Şi a plâns toată ţara cu glas mare şi tot poporul a trecut pârâul Chedron şi a trecut şi regele pârâul Chedron şi s-a dus tot poporul cu regele pe calea spre pustiu.

24Şi iată era acolo şi Ţadoc preotul, împreună cu toţi leviţii care duceau chivotul legământului Domnului din Betar şi au pus acolo chivotul lui Dumnezeu; iar Abiatar a stat pe un loc înalt până ce a ieşit tot poporul din cetate.

25«Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate, a zis regele către Ţadoc, ca să stea la locul lui. De voi afla milă în ochii Domnului, mă va întoarce şi-mi va da să-L văd pe El şi locaşul Lui.

26Iar dacă El îmi va zice: «Nu mai este bunăvoinţa Mea cu tine», atunci iată-mă, facă cu mine ce va binevoi».

27«Înţelegi tu?, a mai zis regele către Ţadoc preotul, întoarce-te cu pace în cetate, cu Ahimaaţ, fiul tău şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voştri.

28Să ştiţi, eu am să rămân în câmpia din pustiu până îmi va veni veste de la voi».

29Atunci Ţadoc şi Abiatar au întors chivotul lui Dumnezeu în Ierusalim şi au rămas acolo.

30Iar David s-a dus în Muntele Eleonului şi, mergând, plângea; capul îi era acoperit şi picioarele desculţe. Şi toţi oamenii care erau cu el îşi acoperiseră fiecare capul şi mergeau plângând.

31Atunci s-a spus lui David: «Şi Ahitofel este în numărul răzvrătiţilor cu Abesalom». «Doamne, Dumnezeul meu, a zis atunci David, risipeşte planurile lui Ahitofel!».

32Iar când David a ajuns pe vârful muntelui, unde s-a închinat lui Dumnezeu, iată a venit în întâmpinarea lui Huşai Archianul, cel mai bun prieten al lui David. Acesta avea haina sfâşiată şi pe cap cenuşă.

33«De vei merge cu mine, i-a zis David, îmi vei fi o povară.

34Iar de te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Abesalom: «Rege, fraţii tăi au trecut; a trecut şi regele, tatăl tău, şi acum eu sunt robul tău; iasă-mă cu viaţă. Până acum am fast robul tatălui tău, iar acum sunt robul tău». Atunci vei strica planurile lui Ahitofel cele împotriva mea.

35Iată este acolo cu tine Ţadoc şi Abiatar preoţii şi tot cuvântul ce vei auzi la casa regelui să-l spui preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

36Acolo sunt şi cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc şi Ionatan, fiul lui Abiatar. Prin aceştia să trimiteţi la mine orice veste veţi auzi».

37Şi a venit Huşai, prietenul lui David, în cetate. Abesalom însă intra atunci în Ierusalim.