Ioan 10

1Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.

2Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.

3Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.

4Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.

5Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.

6Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui.

7A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.

8Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

9Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

10Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug să aibă.

11Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.

12Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.

13Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.

14Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.

15Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.

16Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

17Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.

18Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

19Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.

20Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?

21Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?

22Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.

23Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

24Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.

25Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.

26Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.

27Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.

28Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

29Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.

30Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

31Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.

32Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?

33I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.

34Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că «Eu am zis: dumnezei sunteţi»?

35Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată –,

36Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.

38Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.

39Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.

40Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.

41Şi mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nicio minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.

42Şi mulţi au crezut în El acolo.