Biblia sinodală · 24 de versete
1Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească ţara şi a zis: «Duceţi-vă şi cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul!». Şi s-au dus cei doi tineri şi, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, şi au rămas să se odihnească acolo.
2Şi s-a dat de ştire regelui Ierihonului: «Iată, nişte oameni din fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească ţara!».
3Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: «Scoate pe oamenii care au intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au venit să iscodească ţara».
4Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a ascuns şi a zis: «Adevărat, au venit la mine nişte oameni,
5Dar în amurg, când se închideau porţile, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Alergaţi după ei şi-i veţi ajunge».
6Apoi ea a suit pe cei doi oameni pe acoperiş şi i-a ascuns în nişte fuioare de in ce se aflau pe acoperişul casei ei.
7Iar trimişii regelui au alergat după ei pe drumul cel către Iordan, până la vad, şi porţile s-au închis îndată ce au ieşit cei ce urmăreau pe iscoade.
8Înainte însă de a adormi iscoadele femeia s-a suit la dânşii pe acoperiş,
9Şi le-a zis: «Ştiu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta, căci frica voastră a căzut asupra noastră şi toţi locuitorii pământului acestuia au frică de voi,
10Pentru că am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea voastră Marea Roşie, când ați ieşit din Egipt, şi câte aţi făcut voi cu cei doi regi ai Amoreilor peste Iordan, cu Sihon şi cu Og, pe care i-aţi pierdut.
11Când am auzit noi de acestea, ne-a slăbit inima şi în niciunul din noi n-a mai rămas bărbăţie în faţa voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ jos.
12Acum dar juraţi-mi pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am făcut eu milă cu voi, veţi face şi voi milă cu casa tatălui meu şi daţi-mi semn de nădejde,
13Că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, toată casa mea şi veţi izbăvi sufletul meu de la moarte».
14Iar oamenii aceia au zis către dânsa: «Sufletul nostru îl vom pune pentru voi». Şi ea a zis: «Când Domnul vă va da cetatea aceasta, să faceţi cu mine milă şi dreptate».
15Apoi le-a dat drumul cu o frânghie pe fereastră, căci casa ei era în zidul cetăţii şi ea locuia chiar deasupra zidului.
16Şi le-a zis: «Duceţi-vă în munte, ca să nu vă întâlniţi cu cei ce vă urmăresc şi staţi acolo ascunşi trei zile, până se vor întoarce cei ce vă urmăresc şi apoi vă veţi duce în drumul vostru».
17Iar oamenii aceia au zis către dânsa: «De nu vei face cum îţi vom zice, vom fi slobozi de acest jurământ al tău:
18Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.
19Şi de va ieşi cineva afară pe uşa casei tale, sângele aceluia să fie asupra capului lui, şi noi vom fi slobozi de acest jurământ al tău; iar cine va fi cu tine în casa ta, sângele aceluia să fie asupra capului nostru, de se va atinge de el mâna cuiva.
20Dacă însă ne va năpăstui cineva şi va descoperi fapta noastră, atunci vom fi slobozi de acest jurământ al tău».
21Şi ea le-a zis: «Să fie cum ai grăit!». Apoi le-a dat drumul şi s-au dus, iar ea a legat la fereastră funia cea roşie.
22Ducându-se oamenii aceia şi ajungând în munte, au aşteptat acolo trei zile, până ce s-au întors cei ce-i urmăreau, care-i căutaseră pe toate drumurile şi nu-i găsiră.
23Întorcându-se apoi, cei doi tineri s-au coborât din munte, au trecut Iordanul şi au venit la Iosua, fiul lui Navi, şi i-au povestit tot ce se întâmplase cu ei,
24Şi au zis către Iosua: «Domnul Dumnezeul nostru a dat tot pământul acesta în mâinile noastre şi toţi cei ce locuiesc în ţara aceea tremură de frica noastră».