Biblia sinodală · 33 de versete
1Elihu a mers mai departe şi a grăit:
2«Aşteaptă o clipă şi vei învăţa şi altele, căci sunt încă temeiuri şi cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3Voi porni cu ştiinţa mea de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4Căci cu adevărat ceea ce-ţi spun eu nu este minciună şi cel ce stă lângă tine este unul desăvârşit în cunoştinţă.
5Fireşte, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălţimea înţelepciunii Sale.
6El nu lasă pe nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le face dreptate.
7El nu despoaie pe cei drepţi de dreptatea lor, iar cu împăraţii la fel: îi pune în jeţuri împărăteşti şi-i aşază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
8Şi atunci iată-i ferecaţi cu lanţuri şi iată-i prinşi cu funiile mâhnirii.
9După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
10Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte şi le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
11Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări;
12Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi orbi.
13Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puşi în lanţuri.
14Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în floare.
15Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferinţă Dumnezeu îi dă învăţătură.
16Tot aşa şi pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nicio stinghereală şi unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase şi alese.
17Dacă tu ai fost pedepsit cu străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăţii;
18Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
19Era oare să pună Dumnezeu vreun preţ pe bogăţiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământeşti.
20Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
21Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei.
22Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să înveţe ca El?
23Cine I-a dat învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate să-I spună: «Aceasta ai făcut-o rău?».
24Adu-ţi aminte şi preamăreşte opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
25Orice om o priveşte, măcar că o îmbrăţişează cu ochiul, numai de departe.
26Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti.
27El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia.
28Iar norii o trec prin sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti.
29Cine poate să priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui?
30Iată că El a rostogolit aburii Săi şi a acoperit adâncimile mării.
31Prin el Domnul hrăneşte popoarele şi le dă belşug de mâncare.
32El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile şi-l trimite să lovească la ţintă.
33El dă din vreme de veste ciobanului şi oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.