Iov 41

1Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?

2Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?

3Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?

4Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?

5Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?

6Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?

7Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?

8Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!

9Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.

10Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?

11Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.

12Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.

13Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?

14Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!

15Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.

16Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.

17Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.

18Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.

19Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.

20Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.

21Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.

22Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.

23Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.

24Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.

25De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.

26Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.

27Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.

28Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.

29O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.

30Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.

31Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.

32El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.

33Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.

34El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice».