Biblia sinodală · 34 de versete
1Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice,
2Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească dreptatea sărmanilor poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei orfani!
3Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de departe? Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile voastre?
4Fără mine vor merge cu frunţile plecate printre robi şi vor cădea printre cei ucişi, şi totuşi mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.
5O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!
6Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite şi împotriva unui popor al urgiei Mele o voi îndrepta, ca să-l prade şi să-l jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor.
7Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să prade este în inima ei şi să nimicească neamuri fără număr!
8Căci ea zice: «Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă regi?
9Calno oare nu este ca şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul şi Samaria ca Damascul?».
10Cum a cuprins mâna Mea împărăţiile idolilor, unde idolii erau mai numeroşi decât în Ierusalim şi în Samaria;
11Precum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului şi chipurilor lui!
12Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în Muntele Sionului şi în Ierusalim, atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor lui,
13Că a zis: «Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am dat jos de pe tron pe conducători.
14Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot pământul. Şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a scos vreun ţipăt!».
15Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce!
16De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol.
17Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său, o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură zi!
18Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos.
19Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i numere.
20În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
21O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
22Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă se va întoarce. Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.
23Această poruncă de nimicire Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot cuprinsul ţării.
24Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: «Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.
25Dar peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va nimici».
26Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian la stânca Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra Egiptenilor.
27În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi...
28Vine din latura Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron, la Micmas lasă poverile sale de drum.
29Ei au trecut pasul şi noaptea au rămas la Gheba. Rama este înspăimântată, Ghibeea lui Saul a luat-o la fugă.
30Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu, Anatot.
31Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă.
32O zi va sta la Nob, ameninţă cu mâna Muntele Sionului şi colina Ierusalimului!
33Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură năprasnică: vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus date jos.
34Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii Libanului se prăbuşesc la pământ.