Isaia 41

1Tăceţi înaintea Mea, ostroave, şi ascultaţi-Mă; popoarele să-şi împrospăteze puterea, să vină mai lângă Mine şi să grăiască; apoi să intrăm la judecată!

2Cine a ridicat din răsărit pe acela pe care biruinţa îl întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în stăpânire neamuri şi i-a supus regi? Cu sabia lui în pulbere îi preface, şi cu arcul îi risipeşte ca pe pleava cea măruntă.

3El îi urmăreşte şi trece în pace pe căi pe unde n-au mai călcat picioarele lui.

4Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile: Eu, Domnul, Care sunt Cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă.

5Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată!

6Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: «Curaj!».

7Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: «Îmbinarea este bună». Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.

8Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!…

9Pe tine, pe care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat;

10Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.

11Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!

12Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine.

13Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: «Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!».

14Nu-ţi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel.

15Iată, voi face din tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei merge peste munţi şi-i vei preface în pulbere şi văile în pleavă măruntă.

16Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul şi întru Sfântul lui Israel te vei preamări!

17Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete. Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!

18Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!

19Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini, şi în locuri neumblate: chiparoşi, platani şi ienuperi laolaltă,

20Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a făcut acestea şi că Sfântul lui Israel le-a zidit!

21Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă cu dovezile voastre, zice regele lui Iacov.

22Să se apropie şi să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea cea străveche, aşa cum ne-au dat de ştire, cu de-amănuntul o vom cerceta şi viitorul pe care-l prorocesc vom vedea ce este.

23Vestiţi cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că sunteţi dumnezei! Haidem! Bine sau rău, faceţi ceva ca să ne putem încerca puterea!

24Dar iată că lucrarea voastră este nimic şi nimic sunteţi şi voi, urâciune este a vă alege!

25De la miazănoapte l-am chemat ca să vină, de la răsărit l-am chemat pe nume. El a călcat în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum calcă olarul lutul.

26Cine l-a descoperit odinioară ca să-l ştim şi cu mult înainte ca să zicem: «Este adevărat?». Dar nimeni n-a descoperit nimic, nimeni n-a vestit nimic şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre.

27Eu Cel dintâi am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!» şi Ierusalimului am adus veste nouă.

28Privesc şi nu este nimeni; printre ei nu se află niciun profet. Eu îi întreb: «De unde vine el?». Dar ei nu răspund nimic!

29Drept aceea, toţi sunt nimic, lucrările lor deşertăciune, idolii lor sunt vânare de vânt!