IV Regi 19

1Auzind acestea, regele Iezechia şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac şi s-a dus în templul Domnului.

2Atunci a trimis pe Eliachim, căpetenia curţii domneşti, pe Şebna scriitorul şi pe preoţii cei mai mari, îmbrăcaţi în sac, la Isaia prorocul, fiul lui Amos,

3Şi aceştia au zis către el: «Aşa zice Iezechia: Zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine este ziua aceasta, căci pruncii sunt aproape să iasă din pântecele mamelor şi ele nu pot naşte.

4Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis regele Asiriei, stăpânul lui, să defaime pe Dumnezeul cel viu şi să-L hulească cu vorbele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. Adu dar rugăciune pentru cei ce au rămas şi se află printre cei vii!».

5Şi au venit slugile regelui Iezechia la Isaia,

6Iar Isaia le-a zis: «Aşa să ziceţi domnului vostru: Aşa grăieşte Domnul: Nu te teme de vorbele ce le-ai auzit şi cu care M-au hulit pe Mine slugile regelui Asiriei.

7Căci iată voi trimite în el duh şi va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa, iar acolo îl voi lovi cu sabia».

8Atunci s-a întors Rabşache şi a găsit pe regele Asiriei războindu-se împotriva Libnei, căci auzise că acesta a plecat din Lachiş.

9Şi a auzit el de Tirhaca, regele Etiopiei, căci i s-a spus: «Iată vine să se lupte cu tine». Şi din nou a trimis soli la Iezechia să-i spună:

10«Aşa să ziceţi lui Iezechia, regele Iudei: Să nu te înşele Dumnezeul tău, în Care nădăjduieşti tu, gândind: Nu va fi dat Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei!

11Doar tu ai auzit ce a făcut regele Asiriei cu toate ţările, aruncând asupra lor blestem. Şi tu ai să rămâi?

12Dumnezeii popoarelor pe care le-au ruinat părinţii mei le-au izbăvit ei oare?

13Unde este regele Hamatului, sau regele Arpadului, sau regele cetăţii Sefarvaimului, Inei şi Hevei?».

14Şi a luat Iezechia scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o; apoi s-a dus în templul Domnului şi a deschis-o Iezechia înaintea feței Domnului.

15Şi s-a rugat Iezechia înaintea feţei Domnului şi a zis: «Doamne, Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeul tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi pământul!

16Pleacă-Ți, Doamne, urechea Ta şi mă auzi! Deschide-Ți, Doamne, ochii Tăi şi vezi şi auzi cuvintele lui Senaherib, cel ce a trimis să Te hulească pe Tine, Dumnezeul cel viu!

17Adevărat, o, Doamne, regii Asiriei au pustiit popoarele şi ţările lor, au aruncat dumnezeii acestora în foc, dar aceia nu erau dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, lemn şi piatră, şi de aceea i-a şi nimicit pe ei.

18Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui,

19Şi vor afla toate regatele pământului că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!».

20Atunci a trimis Isaia, fiul lui Amos, la Iezechia să-i spună: «Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Cele pentru care te-ai rugat tu Mie împotriva lui Senaherib, regele Asiriei, le-am auzit.

21Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul pentru el: Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Sionului, şi clatină din cap, în urma ta, fiica Ierusalimului.

22Pe cine însă ai mustrat şi ai hulit tu? Şi asupra cui ţi-ai ridicat tu glasul şi ţi-ai înălţat aşa de sus ochii tăi? Asupra Sfântului lui Israel.

23Prin trimişii tăi tu ai înfruntat pe Domnul şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi am tăiat cedrii cei falnici şi chiparoşii cei minunaţi ai lui, şi am ajuns la cea din urmă adăpostire a lui, la grădina lui plină de pomi;

24Şi am săpat şi am băut apă străină şi cu tălpile picioarelor mele voi seca râurile Egiptului.

25N-ai auzit tu, oare, că aceasta Eu am făcut-o de demult, din zilele cele de demult am hotărât-o? Acum însă am îndeplinit-o prin aceea că tu pustieşti şi prefaci cetăţile în dărâmături,

26Iar locuitorii lor au ajuns neputincioşi, tremură şi rămân ruşinaţi; au ajuns ca iarba câmpului şi ca verdeaţa cea fragedă, ca buruienile de pe acoperişul casei şi ca nişte fire de grâu uscate înainte de a da în spic.

27De şezi, de intri, ori de ieşi, Eu toate le ştiu şi ştiu şi obrăznicia ta faţă de Mine.

28Pentru obrăznicia ta cea faţă de Mine şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, Îmi voi pune veriga Mea în nările tale şi în buzele tale belciugul Meu şi te voi întoarce pe acelaşi drum pe care ai venit.

29Iar pentru tine, Iezechia, iată semn: Anul acesta veţi mânca din cele ce vor creşte din seminţele scuturate; în anul al doilea veţi mânca din cele ce vor creşte de la sine, iar în anul al treilea veţi semăna şi veți secera, veţi sădi vii şi veţi mânca roadele lor.

30Ceea ce nu se va strica în casa lui Iuda, ceea ce va rămâne, va da rădăcini în jos, iar în sus va aduce rod, căci din Ierusalim vor ieşi câţiva rămaşi şi din Sion, câţiva izbăviţi.

31Râvna Domnului Savaot va face aceasta.

32De aceea aşa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici va arunca săgeţi încoace; nu se va apropia de ea cu scut, nici va face întărituri de şanţuri împotriva ei.

33Pe drumul pe care a venit, se va întoarce şi în cetatea aceasta nu va intra, zice Domnul;

34Căci Eu voi păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc pentru Mine şi pentru David, robul Meu».

35În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, şi când s-au sculat dimineaţa, iată erau peste tot numai trupuri moarte.

36Atunci Senaherib, regele Asiriei, sculându-se, a plecat şi s-a întors şi a locuit în Ninive.

37Dar pe când se ruga el în casa lui Nisroc, zeul său, l-au ucis cu sabia fiii săi Adramelec şi Şareţer şi au fugit în pământul Ararat, iar în locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul lui.