Marcu 7

1Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.

2Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;

3Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.

4Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.

5Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?

6Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7Dar în zadar Mă cinstesc învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti».

8Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe pe care le faceţi.

9Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră!

10Căci Moise a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta», şi: «cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească».

11Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: *Corban!*, adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,

12Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.

13Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea.

14Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:

15Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.

16De are cineva urechi de auzit să audă.

17Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.

18Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce?

19Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.

20Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,

22Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.

23Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.

24Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.

25Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.

26Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonul din fiica ei.

27Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.

28Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.

29Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.

30Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.

31Şi ieşind din părţile Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.

32Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el.

33Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui.

34Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: *Effattà!*, ceea ce înseamnă: Deschide-te!

35Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine.

36Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau.

37Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească.