Numerii 22

1Purcezând apoi de acolo, fiii lui Israel au tăbărât în şesurile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

2Iar Balac, fiul lui Sefor, văzând toate câte făcuse Israel Amoreilor,

3S-a înfricoşat foarte tare de poporul acesta, pentru că era mult la număr, şi s-au înspăimântat Moabiţii de fiii lui Israel

4Şi au zis către căpeteniile Madianiţilor: «Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului». Balac însă, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabiţilor.

5Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, în Petor, care e aşezat lângă râul Eufrat, în pământul fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: «Iată a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi trăieşte lângă mine.

6Vino deci şi-mi blesteamă poporul acesta, că este mai tare decât mine, şi atunci poate voi fi în stare să-l bat şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că pe cine binecuvântezi tu acela este binecuvântat, şi pe cine blestemi este blestemat».

7S-au dus deci bătrânii Moabiţilor şi bătrânii Madianiţilor cu mâinile pline de daruri pentru vrăji; şi ajungând la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac.

8Iar el le-a zis: «Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns cum îmi va spune Domnul». Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Valaam.

9Atunci a venit Dumnezeu la Valaam şi a zis: «Cine sunt oamenii aceia de la tine?».

10Iar Valaam a zis către Dumnezeu: «Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:

11Iată a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi locuieşte lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară».

12Dumnezeu însă a zis către Valaam: «Să nu te duci cu ei şi să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat».

13Dimineaţa s-a sculat Valaam şi a zis către bătrânii lui Balac: «Duceţi-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi».

14Sculându-se deci, căpeteniile Moabului au venit la Balac şi i-au spus: «Valaam n-a vrut să vină cu noi».

15Atunci Balac a trimis alţi soli mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia.

16Şi venind aceştia la Valaam, i-au zis: «Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Nu te lepăda a veni până la mine;

17Că îţi voi da cinste mare şi-ţi voi face toate câte-mi vei zice; vino însă şi-mi blesteamă poporul acesta».

18Iar Valaam a răspuns şi a zis către căpeteniile lui Balac: «Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu şi să fac ceva mic sau mare după placul meu.

19Rămâneţi însă acum şi voi aici peste noapte şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul».

20Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea şi i-a zis: «Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală şi te du cu ei; dar să faci ceea ce-ţi voi zice Eu!».

21A doua zi s-a sculat Valaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s-a dus cu căpeteniile Moabului.

22Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.

23Cum şedea el pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, şi s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.

24Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte şi de alta era zid;

25Şi asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid, şi acesta iar a început s-o bată.

26Îngerul Domnului însă a trecut iar şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga.

27Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam şi a început să bată asina cu toiagul.

28Dar Domnul a deschis gura asinei şi aceasta a zis către Valaam: «Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?».

29Şi Valaam a zis către asină: «Pentru că ţi-ai râs de mine; de aş fi avut în mână o sabie, te-aş fi ucis aici pe loc».

30Răspuns-a asina lui Valaam: «Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinereţile tale şi până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta aşa cu tine?». Şi el a zis: «Nu!».

31Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.

32Iar îngerul Domnului i-a zis: «De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;

33Şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie».

34Zis-a Valaam către îngerul Domnului: «Am păcătuit, pentru că n-am ştiut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce».

35Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: «Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti ceea ce-ţi voi spune eu!». Și s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac.

36Când a auzit Balac că vine Valaam, a ieşit în întâmpinarea lui în oraşul moabit, care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar.

37Şi a zis Valaam către Balac: «Iată acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, să-ţi spun ceva?

38Ce-mi va pune Dumnezeu în gură, aceea îţi voi grăi!».

39Apoi s-a dus Valaam cu Balac şi au mers la Kiriat-Huţot.

40Atunci a junghiat Balac oi şi boi şi a trimis lui Valaam şi căpeteniilor ce erau cu el.

41Iar a doua zi de dimineaţă, a luat Balac pe Valaam şi l-a suit pe înălţimile lui Baal, ca să-i arate de acolo o parte din popor.