Biblia sinodală · 11 de versete
1Când Israel era tânăr, Eu îl iubeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu.
2Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau baalilor şi aduceau tămâieri chipurilor cioplite de idoli.
3Şi Eu învăţam pe cei din Efraim să meargă în picioare şi-i luam în braţe, dar ei n-au înţeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe copii,
4Îi iubeam cu dragoste părintească, cu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumajii lor, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam.
5Nu se vor mai duce în Egipt, ci Asiria le va fi rege, căci n-au voit să se întoarcă la credință.
6Sabia să pustiască cetăţile lui şi să dărâme întăriturile lui, din pricina punerii lor la cale!
7Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii spre Mine.
8O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zvârcoleşte în Mine, mila Mă cuprinde!
9Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei Mele, şi nu voi prăpădi din nou Efraimul; căci Eu sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te prăpădesc.
10Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, şi când El va mugi, vor alerga zbuciumându-se toţi cei dinspre apus;
11Ei vor alerga tremurând ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel din ţara Asiriei. Şi îi voi sălăşlui în casele lor, zice Domnul.