Biblia sinodală · 33 de versete
1Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
9Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău și ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
11Dacă-ţi spun: «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!».
15Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
20Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
21Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22«Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
23Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi, iată, eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!
25Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
26De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
29Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
32Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme».