Biblia sinodală · 30 de versete
1Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept.
2Groaza pe care o insuflă regele este ca răcnetul leului; cel ce îl întărâtă păcătuieşte împotriva sa însuşi.
3Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă.
4Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să culeagă rodul la seceriş, nimic nu află.
5O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată.
6Mulţi oameni se laudă cu mărinimia, dar un prieten adevărat cine-l află?
7Omul drept umblă pe calea lui fără prihană; fericiţi sunt copiii care vin după el!
8Un rege care stă pe scaunul de judecată deosebeşte cu ochii lui orice faptă rea.
9Cine poate spune: Curăţit-am inima mea; sunt curat de păcat?
10Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt urâciune înaintea Domnului.
11Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este fără prihană şi dreaptă.
12Urechea care aude şi ochiul care vede, pe amândouă le-a zidit Domnul.
13Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.
14«Rău, rău!», zice cumpărătorul, iar după ce pleacă se laudă.
15Chiar dacă ai aur şi pietre preţioase, dar o podoabă fără seamăn sunt buzele chibzuite.
16Ia-i haina şi fiindcă s-a pus chezaş pentru altul în locul celor străini, ia-i zălog.
17Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.
18Planurile se întăresc prin sfaturi; luptă-te cu luare aminte.
19Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi cu cel ce are mereu buzele deschise.
20Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului.
21O moştenire repede câştigată de la început, la urmă va fi fără binecuvântare.
22Nu spune: «Vreau să răsplătesc cu rău!». Nădăjduieşte în Domnul şi El îţi va veni în ajutor.
23Greutăţile nedrepte pentru cântărire sunt urâciune înaintea Domnului şi cântarele înşelătoare nu sunt decât un lucru rău.
24De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul să priceapă calea lui?
25O cursă este pentru om să afierosească Domnului ceva în grabă şi după ce a făgăduit să-i pară rău.
26Un rege înţelept simte pe cei fără de lege şi lasă să treacă roata peste ei.
27Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului.
28Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină tronul său.
29Faima celor tineri este puterea lor şi podoaba celor bătrâni părul lor cărunt.
30Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului.