Biblia sinodală · 28 de versete
1Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.
2Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.
3Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el.
5Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui.
6Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate.
7Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte.
8Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun.
9Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi.
10Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale.
11Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
12Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
13Leneşul zice: «Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!».
14Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.
15Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
16Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi.
17Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
18Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
19Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: «Da, am glumit!».
20Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este niciun defăimător se potoleşte cearta.
21Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
22Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
23Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea.
24Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune;
25Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă.
27Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el.
28Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea.