Biblia sinodală · 36 de versete
1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;
3Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
6Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
8De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
12Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
16Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
17Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
18Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
30Dar întorcându-Ți Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.