Psalmi 118

1Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.

2Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,

3Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.

4Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.

5O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

6Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.

7Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.

8Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.

9Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.

10Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

11În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ție.

12Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

13Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.

14În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.

15La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.

16La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.

17Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.

18Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.

19Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.

20Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.

21Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.

22Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.

23Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.

24Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.

25Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.

26Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.

27Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.

28Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.

29Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.

30Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.

31Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.

32Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.

33Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.

34Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.

35Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.

36Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.

37Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.

38Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.

39Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.

40Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.

41Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,

42Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.

43Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,

44Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.

45Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.

46Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.

47Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.

48Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.

49Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.

50Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.

51Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.

52Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.

53Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.

54Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.

55Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.

56Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.

57Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.

58Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.

59Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.

60Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.

61Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.

62La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.

63Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.

64De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.

65Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

66Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.

67Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.

68Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.

69Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

70Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.

71Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.

72Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.

73Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.

74Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.

75Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.

76Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.

77Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.

78Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.

79Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

80Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.

81Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.

82Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: «Când mă vei mângâia?».

83Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

84Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?

85Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.

86Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!

87Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.

88După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.

89În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în Cer;

90În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.

91După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție.

92De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.

93În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.

94Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.

95Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.

96La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.

97Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.

98Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.

99Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.

100Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.

101De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.

102De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.

103Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!

104Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.

105Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.

106Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.

107Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.

108Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.

109Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.

110Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.

111Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.

112Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.

113Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.

114Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.

115Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.

116Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.

117Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.

118Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.

119Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.

120Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.

121Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.

122Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.

123Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.

124Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.

125Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

126Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.

127Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.

128Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.

129Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.

130Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.

131Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

132Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.

133Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nicio fărădelege.

134Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.

135Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.

136Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.

137Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.

138Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.

139Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.

140Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.

141Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

142Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.

143Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.

144Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.

145Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.

146Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.

147Din zori m-am sculat şi am strigat; întru cuvintele Tale am nădăjduit.

148Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.

149Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.

150Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.

151Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.

152Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.

153Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.

154Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.

155Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.

156Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.

157Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.

158Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.

159Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.

160Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.

161Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.

162Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.

163Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.

164De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.

165Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.

166Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.

167Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.

168Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.

169Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.

170Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.

171Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.

172Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.

173Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.

174Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.

175Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.

176Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.