Psalmi 17

1Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,

2Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,

3Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.

4Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.

5Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.

6Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii.

7Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.

8Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.

9Și s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.

10Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.

11Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui.

12Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.

13Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.

14De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.

15Şi a tunat din Cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.

16Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.

17Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,

18De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.

19Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.

20Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.

21Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea

22Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.

23Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,

24Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.

25Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.

26Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.

27Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

28Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.

29Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.

30Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.

31Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.

32Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.

33Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.

34Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?

35Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.

36Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.

37Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.

38Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.

39Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.

40Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.

41Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi.

42Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.

43Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.

44Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.

45Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.

46Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.

47Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.

48Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.

49Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor.

50Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.

51Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi,

52De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.

53Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta.

54Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.