Biblia sinodală · 36 de versete
1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
4În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8«Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el».
9Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacov slăviţi-L pe El!
26Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28Nici n-a întors fața Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.