Biblia sinodală · 27 de versete
1Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: «Mântuirea ta sunt Eu!».
4Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
5Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
6Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
7Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
8Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ție? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
12Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.
13Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
15M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
17Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
20Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: «Bine, bine, văzut-au ochii noştri».
21Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea.
23Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine.
24Să nu zică întru inimile lor: «Bine, bine, sufletului nostru», nici să zică: «L-am înghiţit pe el».
25Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: «Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!».
27Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.