Biblia sinodală · 17 de versete
1În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?
3Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».
4De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,
5În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.
6Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
7Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
8În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
9Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
11Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?».
13Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
14Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15Când îmi ziceau mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».
16Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
17Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.