Biblia sinodală · 13 de versete
1Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
2Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
3Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.
4Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;
5Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.
6Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: «Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
7Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,
8Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
9Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus».
10Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?
11Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.
13Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.