Psalmi 9

1Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

2Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.

3Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!

4Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.

5Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.

6Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.

7Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată

8Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.

9Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.

10Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.

12Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.

13Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,

14Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!

15Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.

16Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.

17Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.

19Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!

20Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.

21Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

22Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.

23Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.

24Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.

25Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.

26Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.

27Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.

28Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.

29Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.

30În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.

31Că a zis în inima lui: «Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!».

32Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!

33Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!

34Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.

35Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.

36Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.

37Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

38Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.