Biblia sinodală · 23 de versete
1Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
2Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri.
3Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli?
4Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea?
5Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit și moștenirea Ta au apăsat-o.
6Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât.
7Şi au zis: «Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacov».
8Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată!
9Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte?
10Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa,
11Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte.
12Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,
13Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
14Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi,
15Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa.
16Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
17Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.
18Când am zis: «S-a clătinat piciorul meu», mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
21Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.
22Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
23Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.