Biblia sinodală · 33 de versete
1Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt,
2Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.
3Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup,
4Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele,
5Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!
6Dar nu aşa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu; căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi;
7Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci «întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi»,
8Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.
9Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: «(*La anul*) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu».
10Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru;
11Şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
12I s-a zis ei că «cel mai mare va sluji celui mai mic»,
13Precum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât».
14Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
15Căci grăieşte către Moise: «Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur».
16Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte.
17Căci Scriptura zice lui Faraon: «Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul».
18Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte.
19Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?
20Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?
21Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?
22Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
23Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?
24Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,
25Precum zice El şi la Osea: «Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;
26Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu – acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu».
27Iar Isaia strigă pentru Israel : «Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui.
28Pentru că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său».
29Şi precum a prorocit Isaia: «Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora».
30Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;
31Iar Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea dreptăţii.
32Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,
33Precum este scris: «Iată, pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va ruşina».