Biblia sinodală · 24 de versete
1Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: «Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol.
2Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
3Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
4Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
5Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
6Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereţii.
7Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă florile de primăvară.
8Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
9Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
10Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărunteţile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
11Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de nici un folos.
12Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie.
13El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte fiul Domnului.
14El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el.
15Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.
16Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune; el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
17Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind din această viaţă.
18Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor săi.
19Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm suferinţa lui.
20Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el».
21Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.
22Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea cununa lor.
23Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
24Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.