Susanei 1

1Era un om cu numele Ioachim, care locuia în Babilon.

2Şi şi-a luat femeie, al cărei nume era Susana, fiica lui Hilchia, frumoasă foarte şi cu frica lui Dumnezeu.

3Şi părinţii ei, drepţi fiind, au învăţat pe fiica lor după legea lui Moise.

4Şi era Ioachim foarte bogat şi avea grădină aproape de casă.

5Şi se adunau la el Iudeii; pentru că era mai în cinste decât toţi.

6Şi au fost rânduiţi doi bătrâni din popor judecători în anul acela, de care zisese Domnul, «că a ieşit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători, care se părea că ocârmuiesc poporul».

7Aceştia rămâneau la casa lui Ioachim, şi veneau la ei toţi cei care voiau să aibă judecată.

8Când pleca poporul la amiază, ieşea şi Susana în grădina bărbatului ei.

9Şi au văzut-o cei doi bătrâni în toate zilele ieşind şi umblând, şi s-au aprins cu poftă asupra ei.

10Au răzvrătit gândul, şi-au abătut ochii dinspre cer, şi nici nu şi-au adus aminte de judecăţile cele drepte.

11Şi erau amândoi înfierbântaţi pentru ea şi n-a spus unul altuia zbuciumul lor, că le era ruşine a-şi spune pofta, că voiau să se împreuneze cu ea.

12Şi păzeau cu nevoinţă în toate zilele s-o vadă. Şi a zis unul către altul: «Să mergem acasă, că este vremea prânzului».

13Şi ieşind, s-au despărţit unul de altul şi, întorcându-se, au venit la acelaşi loc şi, întrebându-se unul pe altul pricina, îşi mărturisiră pofta.

14Şi amândoi împreună au hotărât vremea când o vor putea afla singură.

15Şi pe când pândeau ei o zi prielnică, ea a intrat ca de obicei cu două fete să se scalde în grădină, că era foarte cald.

16Şi nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunşi, care o pândeau.

17Şi a zis fetelor: «Aduceţi-mi untdelemn şi săpun şi închideţi porţile grădinii ca să mă scald».

18Şi au făcut cum le-a zis; au închis uşile grădinii şi, ieşind pe alături ca să aducă cele ce le-a poruncit, n-au văzut pe bătrâni ascunşi.

19Şi după ce au ieşit fetele, s-au sculat cei doi bătrâni şi au alergat asupra ei şi au zis: «Iată uşile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede, şi suntem aprinşi cu poftă asupra ta.

20Pentru aceea binevoieşte şi te culcă cu noi; iar de nu, vom mărturisi asupra ta că a fost cu tine un tânăr şi pentru aceea ai trimis fetele de la tine».

21Şi a suspinat Susana şi a zis: «Sunt strâmtorată din toate părţile;

22Că de voi face aceasta, moarte îmi este; iar de nu voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre.

23Mai bine este pentru mine să nu fac şi să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc înaintea Domnului».

24Şi a strigat Susana cu glas mare, şi au strigat şi cei doi bătrâni asupra ei, şi alergând unul a deschis uşile grădinii.

25Dacă auziră cei din casă strigătul în grădină, săriră înăuntru pe uşa cea din dos să vadă ce i s-a întâmplat.

26Şi, după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s-au ruşinat slugile foarte, că niciodată nu s-a grăit cuvânt ca acesta despre Susana.

27Şi a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au venit şi cei doi bătrâni plini de cuget rău asupra Susanei, ca să o omoare.

28Şi au zis înaintea poporului: «Trimiteţi la Susana, fata lui Hilchia, femeia lui Ioachim», şi ei au trimis.

29Şi a venit ea şi părinţii ei şi fiii ei şi toate rudeniile ei.

30Susana era gingaşă şi frumoasă.

31Aceşti bătrâni nelegiuiţi au poruncit ca ea să se descopere, că era acoperită, ca să se sature de frumuseţile ei.

32Şi plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o ştiau.

33Şi sculându-se bătrânii în mijlocul poporului, puseră mâinile pe ea.

34Ea, plângând, căuta la cer, că inima ei era nădăjduind spre Domnul.

35Şi au zis bătrânii: «Umblând noi în grădină, a intrat ea cu două slujnice şi a închis uşa, dându-le drumul.

36Şi a venit la ea un tânăr care fusese ascuns şi s-a culcat cu ea.

37Noi fiind în colţul grădinii, văzând fărădelegea, am alergat asupră-le.

38Şi văzându-i împreunându-se, pe el nu l-am putut opri, că era mai tare ca noi, şi deschizând uşile a fugit.

39Şi prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine era tânărul acela, şi n-a vrut să ne spună.

40Aceasta mărturisim».

41Şi i-a crezut pe ei adunarea, ca pe nişte bătrâni ai poporului şi judecători, şi au judecat-o spre moarte.

42Şi strigând cu glas mare Susana a zis: «Dumnezeule cel Veşnic, Cunoscătorul celor ascunse, Care ştii toate mai înainte de a se face, Tu ştii că minciuni au spus ei asupra mea.

43Şi, iată, mor nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceştia asupra mea».

44Şi a auzit Dumnezeu glasul ei şi, când o duceau să o piardă, a deşteptat duhul într-un prunc tânăr, căruia îi era numele Daniel.

45Şi a strigat pruncul cu glas mare: «Curat sunt eu de sângele acesteia».

46S-a întors tot poporul la el, şi a zis: «Ce înseamnă aceasta?».

47Şi el, stând în mijlocul lor, a zis: «Oare aşa de nebuni sunt toţi fiii lui Israel?

48Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, aţi osândit pe fata lui Israel.

49Întoarceţi-vă la judecată, pentru că minciuni au spus ei asupra ei».

50Şi s-a întors tot poporul degrabă şi i-au zis lui bătrânii: «Vino de şezi în mijlocul nostru şi ne spune nouă că ţi-a dat Dumnezeu cinstea bătrâneţilor».

51Şi a zis către ei Daniel: «Despărţiţi-i unul de altul şi-i voi întreba».

52Şi după ce s-au despărţit unul de altul, a chemat pe unul din ei şi a zis către el: «Învechitule în zile rele! Acum au venit păcatele tale, pe care le făceai mai înainte, făcând judecăţi strâmbe, şi pe cei nevinovaţi învinuind, şi pe cei vinovaţi slobozind, de vreme ce Domnul zice: Pe cel nevinovat şi pe cel nedrept să nu-l omori.

53Şi de ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-aţi prins în fapt?». El a zis: «Sub mesteacăn».

54Zis-a Daniel: «Drept ai minţit asupra capului tău.

55Acum îngerul lui Dumnezeu, luând poruncă de la El, te va spinteca în două».

56Şi punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt şi i-a zis: «Sămânţa lui Canaan şi nu a lui Iuda, frumuseţile te-au înşelat şi pofta a răzvrătit inima ta.

57Aşa făceai fetelor lui Israel care, de frică, se împreunau cu voi; ci n-a suferit fata lui Iuda fărădelegea voastră.

58Acum spune-mi sub ce copac i-aţi prins?». Iar el a zis: «Sub salcâm».

59Şi i-a zis Daniel lui: «Drept ai minţit şi tu asupra capului tău.

60Căci aşteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie, să te taie în două, ca să vă piardă de tot pe voi».

61Şi a strigat toată adunarea cu glas mare şi a binecuvântat pe Dumnezeu, Cel care izbăveşte pe cei care nădăjduiesc în El.

62Şi s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniel din cuvintele lor, că au mărturisit strâmb şi le-a făcut după legea lui Moise, precum cu vicleşug gândit-au să facă aproapelui lor, şi i-a omorât şi a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea.

63Iar Hilchia şi femeia lui au lăudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, şi cu toate rudele ei, pentru că nu s-a aflat întru ea lucru urât.

64Şi Daniel s-a făcut mare înaintea poporului din ziua aceea şi de aci înainte.