La vreme de necaz · 1 min de citit
Doamne, norii negri ai nenorocirii se grămădesc asupra capului meu și întristările chinuitoare mă îngrozesc. Dar, deși sufăr, nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu esti totdeauna sprijinitorul meu și piatra cea neclintă pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoști, Dumnezeule, pricinile nenorocirilor și întristărilor mele și îngrijești de viata mea. Cu toate că sufăr, știu că Tu mă iubești și această încredințare îmi dă tărie. Plin de nădejde în dragostea și bunătatea Ta, nu voiesc să mă biruiască împotrivirile sorții, ci mă voi lupta cu curaj și cred că, având ajutorul Tău, voi ieși biruitor. Cel Ce cârmuiești lumea și viața muritorilor, cârmuiește corabia vieții mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniștit; înțelepciunea Ta să mă povățuiască pururea în calea binelui și a fericirii. Pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin