La vreme de necaz · 5 min de citit
Ție unuia am gresit, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, și, după păcatele noastre, multe pedepse suntem vrednici de a primi, ci spre a Ta milostivire căutând cu pocăință și cu umilință, la Tine, Mântuitorul nostru, scăpăm și, cu lacrimi strigăm: Mântuiește-ne de primejdile necazurile și întristările noastre. Când lipseste puterea noastră, nu ne părăsi, Doamne, Dumnezeul nostru, și nu îndepărta mila Ta de la noi, ca să nu zică vrăjmașii noștri: Dumnezeu i-a părăsit pe ei; prigoniți-i și-i prindeți pe ei, că nu are cine să-i mântuiască. Nu Te depărta le la noi, ci ia aminte spre ajutorul nostru, ca să se rușineze, să se stingă și să se îmbrace cu ocară cei ce caută să facă rău robilor Tăi. Am greșit și fărădelege am făcut și, pentru aceasta, mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns pe noi. Doamne, Dumnezeul nostru, și umbra morții ne-a împresurat și de porțile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, cu umilință strigăm noi, cei îndurerați Fie-Ți milă de poporul Tău și nu-l pierde de tot! Doamne, Cel Ce stăpânești moartea și viața, nu ne da morții pe noi robii Tăi, ci opreste de la noi mânia și urgia Ta, pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniți suntem; ca iarba s-a uscat tăria noastră și pierim de tot din pricina păcatelor noastre. Fie-Ți milă de robii Tăi: întru pocăintă, cu lacrimi, ne rugăm Ție, auzi-ne și ne miluiește. Adu-ti aminte, Doamne că trup suntem și duh ce iese și nu se mai întoarce și, cu milostivire, oprește mânia Ta cea cu dreptate pornită asupra noastră, care, ca și cu o sabie, înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbește boala și tămăduiește-ne, Ca să nu pierim: că nu morții Te vor lăuda pe Tine, nici cei ce se pogoară în iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm și, cu inimă zdrobită suspinând, ne rugăm Ție. Mai mult decât toți Ți-am greșit și fărădelege am făcut, Stăpâne, dar, deși n-am agonisit încă pocăință, primește gândul nostru în locul ei si, înduplecându-Te spre milă, ca un Preapuiernic, slobozește-ne pe noi, robii Tăi, de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri. Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile și nedreptățile noastre și să nu intri la judecată cu noi, robii Tăi, nici să te întorci de la noi cu mânie, că, de vei căuta la fărădelegi, Doamne cine va putea să stea în fața Ta? Că praf și țărâna suntem și starea noastră aici este nimic înaintea Ta, ci, ca un Îndurat și de oameni Iubitor, milostivește-Te și nu ne pierde cu mânia Ta, din pricina fărădelegilor noastre. Cel Ce nu voiești moartea păcătoșilor, ci să se întoarcă și să fie vii, ca un Izvor al vieții, fă-ne vii și pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă că Tu esti Dumnezeu, Cel Ce stăpânești viii și morți - și nu ne pierde cu mânia îngrozirii Tale. Cu strigare tare, întru amărăciunea inimii și cu lacrimi, ne rugăm Ție, auzi-ne și ne miluiește. Cu milostivire caută, Doamne, Dumnezeul nostru, spre pătimirea poporului Tău și Te milostivește spre el, și, precum odinioară, în zilele lui David, așa și acum, poruncește îngerului care și-a întins mâna asupra noastră să nu ne piardă de tot; că și noi, mărturisindu-ne întru pocăință, ca David, strigăm Tie: Am greșit și fărădelege am făcut și nu suntem vrednici de milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăși milostivirea Ta, arată milele Tale cele de demult și ferește-ne pe noi, oile cele cuvântătoare ale turmei Tale, rugămu-ne Ție, degrabă auzi-ne și ne miluiește. Amin.